Corneliu Zelea Codreanu si Miscarea Legionara-partea 2

Relațiile lui Carol al 2 lea cu Corneliu Zelea Codreanu au fost marcate de interesul Regelui pentru subordonarea Mișcării, mergând până la propunerea directă pe care i-a făcut- o lui Codreanu de a-l proclama drept conducător, promițându-i postul de primministru.

„La sfârşitul lunii februarie 1937, a avut loc o întâlnire secretă între Carol al IIlea şi Corneliu Zelea Codreanu. Cu acest prilej, Regele a afirmat că „simpatizează foartemult” Mişcarea Legionară, că vrea să înlăture guvernul Tătărescu şi să instaureze un regim personal, bazat pe Mişcarea Legionară. Suveranul i-a cerut lui Corneliu Zelea Codreanu să-l proclame „Căpitanul” Mişcării Legionare, iar el îl va numi şeful guvernului. Corneliu Zelea Codreanu nu a acceptat însă oferta, afirmând că legionarii nu erau încă pregătiţi pentru guvernare, iar în privinţa şefiei a arătat că legionarii i-au jurat lui credinţă, nu altcuiva, şi că această credinţă nu putea fi obiectul unui trafic politic. Din acel moment s-a produs ruptura definitivă a relaţiilor dintre Carol al II-lea şi Corneliu Zelea Codreanu.”, afirmă istoricul Ioan Scurtu, „Politică și viață cotidiană în România, în secolul al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea”).

Nici originea mamei sale nu a scăpat de cercetarea Siguranței, fiind subliniată nu numai originea cehă, dar și trecutul infracțional al bunicului pe linie maternă. Sursele pro-Codreanu susțin contrariul: “Soția lui Ion Zelea Codreanu, Eliza Brauner, este fiica româncei Marița Sârghii și a românului ortodox, dupa mamă, Costache Brauner. Acest Costache Brauner este fiu al româncei Cernea și al lui Adolf Brauner, de origine german bavarez”.


Schița arborelui genealogic este realizată tot de către Siguranță și are rolul de a consolida analiza asupra originii “impure” a lui Corneliu Zelea Codreanu.


Tema naționalității lui C.Z. Codreanu apare în 1938, când procurorul militar Ionescu, in procesul intentat “Căpitanului” a spus: ‚Ce vroia sa afle aici Corneliu, fiul lui Zelinzki si al Elizei Brauner’ ? ‚Ce vroia sa afle omul care ducea o actiune de intelegere cu organizatii străine’ ? Ideea pe care o regăsim și în acest document din Arhiva Siguranței era că originea celui care vorbea despre renașterea României nu era una neaoș românească. Drept răspuns, avocata lui Codreanu a spus că “Tatăl lui Corneliu Codreanu, Ion Zelea Codreanu își trage obârșia dintr-o familie de răzeși moldoveni din satul Ighești, din ținutul Storojinetului din Bucovina. Tatăl acestui Ion Zelea Codreanu se numea Neculai Zelea, numele de Zelea provenind din amintirea imbrăcăminții de luptă a ostașilor moldoveni.”


Cercul Elenei Lupescu

De ce era importantă această grupare, cunoscută sub numele de Camarila Regală și construită în jurul personalității Elenei Lupescu, concubina oficială a Regelui Carol al II-lea, dar mai ales care erau relațiile cu Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară?

Curentul naționalist cu influențe puternice de extremă dreaptă și inițiative antisemite condus de Corneliu Zelea Codreanu reușise ca în numai 10 ani să devină un jucător important pe scena politică din România. Adepții acțiunii, al exemplului personal, promotori ai răspunsului violent la provocările autorităților, adepții Mișcării Legionare reprezentau un curent politic și de idei care era în concordanță cu mișcările similare, fasciste și național-socialiste din Spania, Italia și Germania.

Contestatari ai vechii ordini politice, a structurilor de putere tradiționale, legionarii reprezentau pentru Regele Carol al II-lea o variantă ideală de consolidare a regimului de putere personală pe care- l promova de la reîntoarcerea pe tron.

Relațiile acestuia cu Corneliu Zelea Codreanu au fost marcate de interesul Regelui pentru subordonarea Mișcării, mergând până la propunerea directă pe care i-a făcut- o lui Codreanu de a-l proclama drept conducător, promițându-i postul de primministru.

„La sfârşitul lunii februarie 1937, a avut loc o întâlnire secretă între Carol al IIlea şi Corneliu Zelea Codreanu. Cu acest prilej, Regele a afirmat că „simpatizează foartemult” Mişcarea Legionară, că vrea să înlăture guvernul Tătărescu şi să instaureze un regim personal, bazat pe Mişcarea Legionară. Suveranul i-a cerut lui Corneliu Zelea Codreanu să-l proclame „Căpitanul” Mişcării Legionare, iar el îl va numi şeful guvernului. Corneliu Zelea Codreanu nu a acceptat însă oferta, afirmând că legionarii nu erau încă pregătiţi pentru guvernare, iar în privinţa şefiei a arătat că legionarii i-au jurat lui credinţă, nu altcuiva, şi că această credinţă nu putea fi obiectul unui trafic politic. Din acel moment s-a produs ruptura definitivă a relaţiilor dintre Carol al II-lea şi Corneliu Zelea Codreanu.”, afirmă istoricul Ioan Scurtu, „Politică și viață cotidiană în România, în secolul al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea”).


Nici originea mamei sale nu a scăpat de cercetarea Siguranței, fiind subliniată nu numai originea cehă, dar și trecutul infracțional al bunicului pe linie maternă. Sursele pro-Codreanu susțin contrariul: “Soția lui Ion Zelea Codreanu, Eliza Brauner, este fiica româncei Marița Sârghii și a românului ortodox, dupa mamă, Costache Brauner. Acest Costache Brauner este fiu al româncei Cernea și al lui Adolf Brauner, de origine german bavarez”.


Schița arborelui genealogic este realizată tot de către Siguranță și are rolul de a consolida analiza asupra originii “impure” a lui Corneliu Zelea Codreanu.


A fost Stelescu folosit de Siguranță? Sau de Elena Lupescu?

Regimul instaurat de Carol al II-lea, Partidul Național Liberal, masoneria și industriașii grupați în jurul Elenei Lupescu, cunoscuți sub numele de Camarila Regală, aveau interes ca Mișcarea Legioanară să intre sub influența Regelui. Corneliu Zelea Codreanu a rezistat tuturor promisiunilor făcute, preferând să adopte o tactică defensivă, dar arătându-și puterea din când în alegeri sau în atentate asupra unor ziariști sau politicieni. La acestea Guvernul răspundea cu la fel de acțiuni violente, legitimând într-un sens absurd demersurile “Căpitanului”. Dar obiectivul principal al lui Carol al II-lea și al Elenei Lupescu rămânea acapararea Mișcării Legionare. Iar aici și-a făcut apariția mâna dreaptă a Căpitanului, Mihai Stelescu. A fost “exploatat în orb” sau s-a mizat mult pe frustrarea celui care credea că este mai important decât Codreanu în Mișcarea Legionară?

Ambele variante pot fi adevărate, dar conflictul dintre Corneliu Zelea Codreanu și Mihai Stelescu a făcut senzație în epocă, fiind unul din puținele atacuri publice la adresa conducătorului mișcării legionare care avea efect, întrucât venea din partea celui care stătuse la dreapta sa.

Vorbim de o personalitate care în epocă era considerată la fel de strălucitoare ca cea a lui Codreanu, una din dovezi fiind că atunci când Mihai Stelescu a devenit parlamentar (în același timp cu Corneliu Zelea Codreanu) a fost considerat o revelație, discursurile sale fiind mult mai captivante decât cele ale Căpitanului.

Mihai Stelescu, rivalul lui Codreanu

Mihai Stelescu era o personalitate puternică a Legiunii, scrisese cîteva dintre cele mai cunoscute cântece ale Legiunii, condusese unele dintre cele mai agresive echipe electorale în 1933, contribuia des cu articole la ziarul legionar Axa, fusese deputat al Legiunii şi reprezentase Legiunea în negocierile cu alte grupuri ultranaţionaliste. După ruptura de Căpitan, Mihai Stelescu a înfiinţat propria organizaţie numită Cruciada Românismului (1935-1937). Cruciaţii au negat că ar fi vorba despre o mişcare nouă, susţinînd: „Continuăm cu acelaşi crez, cu acelaşi entuziasm lunga bătălie ultranaţionalistă”.

Victor Ponta îl compară pe Mircea Diaconu, cu preşedintele Ucrainei

Victor Ponta îl compară pe Mircea Diaconu, candidatul Pro România şi ALDE la Preşedinţia României, cu preşedintele Ucrainei, un fost actor a cărui primă realizare în fruntea statului a fost forţarea eliminării imunităţii parlamentarilor. Liderul Pro România sugerează că Diaconu ar putea recurge şi el la asemenea gesturi, motiv pentru care vechile partide nu îl pot susţine.

„Un presedinte “altfel” – care nu are nicio obligatie fata de vechile partide si grupuri politice !

Acum poate intelegeti de ce Mircea Diaconu chiar are sanse – pentru ca si in Romania avem nevoie de un presedinte “altfel”!

Si acum intelegeti de ce este atat de atacat Mircea Diaconu de toti cei care depind de “Sistem” – si de ce Viorica Dancila NU se retrage din cursa prezidentiala – si de ce PSD NU este lasat sa il sustina pe Mircea Diaconu!

ProRomania sustine un candidat cu adevarat independent – un candidat “altfel””, a spus Ponta.

Parlamentarii ucraineni au votat marţi în favoarea ridicării propriei lor imunităţi în faţa justiţiei, îndeplinind astfel una dintre promisiunile electorale anticorupţie promise de preşedintele reformist al Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Corneliu Zelea Codreanu-Miscarea Legionara-partea 1

Cunoscut sub titulatura de “Căpitanul”, Corneliu Zelea Codreanu a fost inițiatorul și a devenit simbolul unei mișcări naționaliste de dreapta, asemănătoare celor fasciste din Europa, cunoscută sub numele de “Mișcarea Legionară”. O mișcare politică care a avut o bază ideologică antisemită și care a promovat violența și asasinatul politic ca instrumente de acapararea puterii. A făcut numeroase victime printre politicieni și ziariști, a suferit pierderi grele.

Un document ignorat

Din studierea arhivelor fostei Siguranțe a St

Un document care până acum a fost tratat într-un registru secundar sau ignorat de istoriografia dedicată acestei perioade. Mulți au considerat că atentatul eșuat din 1934 este un fals eveniment, o născocire istoriografică menită să justifice o crimă. Numai că, așa cum spuneam, în Arhiva Siguranței am descoperit că s-a păstrat o notă extrem de detaliată asupra acestui eveniment.

O tentativă de asasinat care l-a avut în prim-plan pe Mihai Stelescu, mâna dreaptă a Căpitanului, cel care după acest moment avea să devină cel mai înverșunat adversar al acestuia.

Cunoscut sub titulatura de “Căpitanul”, Corneliu Zelea Codreanu a fost inițiatorul și a devenit simbolul unei mișcări naționaliste de dreapta, asemănătoare celor fasciste din Europa, cunoscută sub numele de “Mișcarea Legionară”. O mișcare politică care a avut o bază ideologică antisemită și care a promovat violența și asasinatul politic ca instrumente de acapararea puterii. A făcut numeroase victime printre politicieni și ziariști, a suferit pierderi grele.

Până în acest moment nu exista nici un document care să facă lumină asupra evenimentelor, dar în toată memorialistica legionară apare negru pe alb faptul că Mihai Stelescu și-a recunoscut vina.

Este vorba despre tentativa de asasinat la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu, petrecută în 1934, la inițiativa unor cercuri extrem de apropiate Palatului. Dar nu numai, pentru că veți vedea că vom descoperi și legături cu cercul Elenei Lupescu, concubina oficială a Regelui, dar și cu cercuri masonice.

Nunta lui Codreanu a fost un eveniment deosebit: „La 13 iunie, am plecat la Focşani, cu mama mea, tatăl meu, fraţii, surorile, mireasa şi socrii. Ajunşi acolo, am fost găzduiţi de generalul Macridescu. Acolo a venit, seara, comitetul de organizare a nunţii şi ne-a spus că totul este aranjat şi că din celelalte oraşe sosiseră peste 30.000 de oameni, care fuseseră încartiruiţi cu toţii şi că vor mai sosi în timpul nopţii. Că toată lumea din Focşani (exceptând evreii) primeşte să găzduiască pe oaspeţi. A doua zi dimineaţa, mi s-a adus un cal – aşa era programul – şi după ce am trecut călare pe la casa miresei, am pornit în faţa unei coloane afară din oraş, la Crâng. Pe marginile şoselei, de o parte şi de alta lume, prin copaci erau copii, iar pe şosea veneau în urma mea naşii, în trăsuri ornate, în frunte cu prof. A.C.Cuza şi generalul Macridescu, Hristache Solomon, col. Blezu, col. Cambreanu, Tudorancescu, Georgică Niculescu, maior Băgulescu şi alţii. Venea apoi carul miresei cu şase boi, împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntaşilor. În total 2.300 de care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale. Eu ajunsesem la şapte kilometri de oraş, în Crâng şi coada coloanei încă nu ieşise din Focşani”, povestește C.Z. Codreanu.

Cercul Elenei Lupescu


De ce era importantă această grupare, cunoscută sub numele de Camarila Regală și construită în jurul personalității Elenei Lupescu, concubina oficială a Regelui Carol al II-lea, dar mai ales care erau relațiile cu Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară?

Curentul naționalist cu influențe puternice de extremă dreaptă și inițiative antisemite condus de Corneliu Zelea Codreanu reușise ca în numai 10 ani să devină un jucător important pe scena politică din România. Adepții acțiunii, al exemplului personal, promotori ai răspunsului violent la provocările autorităților, adepții Mișcării Legionare reprezentau un curent politic și de idei care era în concordanță cu mișcările similare, fasciste și național-socialiste din Spania, Italia și Germania.

Contestatari ai vechii ordini politice, a structurilor de putere tradiționale, legionarii reprezentau pentru Regele Carol al II-lea o variantă ideală de consolidare a regimului de putere personală pe care- l promova de la reîntoarcerea pe tron.

Arta de a avea intotdeauna dreptate-Arthur Schopenhauer

DESCRIERE

Adversarul trebuie infuriat (Stratagema VIII)

Apelati la argumente absurde (Stratagema XV)

Aparati-va despicand firul in patru (Stratagema XVII)

Intrerupeti si deturnati discutia (Stratagema XVIII)

Argumentul autoritatii (Stratagema XXX)

Nu inteleg nimic din ce-mi spuneti (Stratagema XXXI)

In teorie da, in practica nu (Stratagema XXXIII)

Interesele sunt mai presus decat ratiunea (Stratagema XXXV)

Luati disputa la modul personal, proferati injurii si purtati-va ca un necioplit (ultima Stratagema)

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie1756Salzburg – d. 5 decembrie1791Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Recviemul în re minor, are numărul 626.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.

A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicalăetc.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operădin lume, sunt: Răpirea din SeraiNunta lui FigaroDon GiovanniCosi fan tutteFlautul fermecat.

A mai compus 19 mise, cantatemotete pentru soprană și orchestră, oratoriul „Die Schuldigkeit des ersten Gebots” și, în fine, Recviemul în re minor.

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie1756Salzburg – d. 5 decembrie1791Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. https://www.youtube.com/watch?v=df-eLzao63I

Regele Carol al 2 lea,intre Pasiune si Datorie-partea a 3-a

Duduia care l-a cucerit cu mămăligă, lăutari şi umor fără perdea

Carol și Elena Magda Lupescu (1896-1977) s-au cunoscut la un film, când aceasta era căsătorită cu un locotenent, Ionel Tâmpeanu. Enciclopedia Britanică o caracterizează drept: „o aventurieră româncă, cu o viaţă amoroasă scandaloasă, roşcată, cu ochii verzi, un pic durdulie şi cu un bun simţ al umorului” (Encyclopaedia Britannica, 2010)

Regele a rămas fulgerat de frumuseţea sa şi au devenit amanţi. Îndrăgostit lulea de roşcată, nu va ezita să renunţe la tronul României în anul 1925, când fuge împreună cu aceasta la Paris, devenind un bărbat liber sub numele de Carol Caraiman. În lipsa lui este numit rege fiul său minor Mihai.

n Franţa, „Carol Caraiman ducea o viaţa fericită alaturi de „Duduia sa” aşa cum îi plăcea să o alinte şi între cracii căreia se pierdea… căci numai ea îi mai putea produce erecţiuni”, scrie Constantin Argetoianu. Era însă urmărit de către servicile secrete ale Siguranţei statului care aveau la rândul lor un nume de cod pentru amantă: „Roaiba”. Între petreceri și casinouri, Lupeasca avea grijă ca regelui detronat să nu-i lipsească nimic.

„Îi gătea mămăligă după care regele era înnebunit, mâncare tradiţională românească, asculta muzică populară şi făcea glume fără perdea” (Paul D.Quinlan, Regele Playboy, Carol al-II-lea al României, 2010).

Foarte mulţi politicieni ai vremii au considerat că, în spatele tuturor deciziilor luate de către Carol, se ascundea fusta amantei roşcate. „Oricine este împotriva acestei legături devine vrăjmaşul lui şi oricine este pentru, prietenul lui” mai scria Argetoianu.

În vara lui 1930 revine în ţară şi, cu ajutorul primului ministru Iuliu Maniu, devine Regele României sub numele de Carol al-II-lea. Cei 10 ani de guvernare au fost foarte complicaţi, dar nu a părăsit-o pe Elena Magda Lupescu. În memoriile sale Duduia afirma că „regele avea nevoie de afecţiune şi că a avut grijă de el ca şi cum ar fi fost un copil întrucât de cele mai multe ori îi lipsea mama sa, regina Maria” (E. Lupescu, Memoriile. M-au denumit jidovca cu părul roşu, 2013)

Până ce moartea ne va despărţi

În 1938, Carol al-II-lea inaugura o perioadă neagră în Istoria României şi anume dictatura regală. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi complicaţiile din ţară îl obligă pe Carol al-II-lea să abdice doi ani mai târziu în favoarea fiului său Mihai, sprijinit de către mareşalul Antonescu. El şi Lupeasca fug pentru a doua oara din ţară, în Portugalia. Apoi de teama războiului vor trece peste Atlantic în Cuba, Mexic şi Brazilia. Aici la Rio de Janeiro cei doi exilaţi se vor căsători civil. Magda Elena Lupescu devenea Prinţesă de Hohenzollern pentru prima oară, iar după terminarea conflagraţiei mondiale, in 1947 se căsătoreau religios în Europa. Duduia avea 50 de ani

şi devenea moştenitoarea legală a averii fostului rege. Matrimoniul oficial a mai durat aproape şase ani, în Portugalia la Estoril până în anul 1953, când se produce moartea lui Carol al-II-lea în urma unui stop cardiac.

Nu putem încheia această istorie decât aşa cum am început, cu o afirmație de pe la 1940, care aparţine Oliviei Manning, o scriitoare engleză care a trăit la Bucureşti în perioada interbelică, afirmație care dovedește imaginea pe care o avea Carol al-II-lea în mentalitatea populaţiei de atunci:

„Întoarse o monedă de un leu pe partea imprimată cu un cocean de porumb şi spuse: Un portret al Măritei şi Glorioasei sale Majestăţi, regele Carol al-II-lea. Dumneata, draga mea, s-ar putea să nu recunoşti asemănarea, dar sunt multe alte doamne pentru care nu ar fi o problema”.

Regele Carol al 2 lea,intre Pasiune si Datorie-artea a 2-a

, tânărului de Hohenzollern îi trebuia o soţie de rang înalt. Familia a ales-o pentru el pe Olga a Rusiei, fiica ţarului Nicolae al-II-lea, dar prinţul Carol nu a fost prea încântat. La aceea dată el era îndrăgostit de-o tânără româncă, Ella Filiti, prietena bună a surorii lui, Elisabeta. „Păsărica”, aşa cum o alinta viitorul rege, a fost prima lui iubire de la 20 de ani. „Păsărica te iubesc, te iubesc te iubesc…. aş avea puterea să-mi părăsesc familia, ne-am putea căsători şi tu ai putea deveni regina mea” (Paul Lambrino, Carol al-II-lea, 1988).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Pe la 1920, Alteţei i se prezintă altă „Păsărică”: Maria Martini, o frumoasă transilvăneancă, ce ar fi fost plătită să-l facă pe Carol să o uite pe „Zizi”. Aproape trei ani l-a consolat Maria până a rămas însărcinată şi a trebuit să iasă din scenă. Contra unei sume de bani, cu siguranţă.

Tatăl lui Carol, regele Ferdinand I, a acceptat însă cea de a doua căsătorie a fiului său risipitor cu prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. Evenimentul s-a petrecut la Atena la 10 martie 1921. Apoi tinerii miri se vor instala la Bucureşti unde „Sitta” îi va naşte cel de-al doilea copil, Mihai, actualul şi ultimul rege al românilor. Tot Argetoianu menţiona următoarele:

„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena…când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale” (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Din cauza unor probleme de sănătate ale mamei și a nou-născutului, aceştia sunt trimişi în Grecia, însă gurile rele vorbeau că motivul pentru care a părăsit ţara prinţesa Elena era tratamentul pe care îl aplica soţul ei în pat. Tot acum începea și seria chefurilor şi a aventurilor proaspătului tătic.

Carol bântuia bordelurile din Capitală și era un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, afirma că: „regele culegea femei de pe stradă …şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă” (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).

Multe dame de companie au avut nevoie de intervenţia medicilor după o partidă cu prinţul moştenitor. Pentru a soluţiona problema, Carol ar fi folosit o invenție spaniolă de pe timpul regelui Fernando al-VII-lea „El Deseado” (Doritul), care folosea o pernuţă rotundă cu o gaură în mijloc când întreţinea relaţii sexuale cu regina Maria Cristina. (ziarul El Mundo, 3 nov 2008)

Argetoianu confirmă cele de mai sus menţionând că: „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o ședinţă mai scurtă sau mai lungă, îi dădea un bilet de 500 sau 1000 de lei. La ieşire, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu, şeful Prefecturii, care îi mai dădea 5000 de lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva”.

Este cunoscut faptul că a ajuns să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti pentru a fi tratat de o boală venerică.

Regele Carol al 2-lea,intre Pasiune si Datorie -partea 1

Una dintre cele mai mari probleme pe care le-a avut România în perioada interbelică a fost viața intimă a Regelui Carol al II-lea. Și asta pentru că relațiile sexuale ale monarhului au afectat, într-un mod sau altul, politica românească.

Regele a hotărât să renunţe la tronul ţării pentru a apăra dragostea ce i-o purta amantei sale. Deoarece viaţa amoroasă l-a influenţat să ia decizii nefaste pentru Regatul României, foarte mulţi oameni politici şi istorici ai vremii au evidenţiat în scrierile lor acest comportament ieşit din comun.
Lăsând umorul şi legendele urbane la o parte, ne putem întreba: care este totuși adevărul istoric despre cel supranumit în presa occidentală „The Playboy King”?

Regele Playboy între datorie şi pasiune

Carol al-II-lea (1893-1953) s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Castelul Peleş. La început, de educaţia lui s-au ocupat regele Carol I şi regina Elisabeta de Wied, care-i erau un fel de bunici adoptivi (tatăl lui Carol al II-lea, Ferdinand, fusese desemnat succesor la tron de către unchiul său, Carol I).

Apoi o guvernantă rece şi un educator elveţian homosexual, despre care Nicolae, fratele prinţului, menţiona următoarele:

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Virilitatea prinţului nostru are legătură cu boala de care suferea acesta: priapism. Se caracterizează printr-o permanentă erecţie, adeseori dureroasă şi care se vindecă doar realizând un act sexual, însă nu dispare după finalizarea raportului propriu-zis. Priapus era în mitologia greacă un zeu al fertilităţii reprezentat cu organ sexual de mari dimensiuni.

„Cu toate acestea, boala nu era de natură venerică, ci una a sângelei explicată prin încrucişările diferitelor grupări sanguine care s-au produs de-a lungul timpului în urma căsătoriilor pactate între familile europene de sânge albastru”

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Mesajele 2-8 din „Conversatii cu Dumnezeu”

2. E suficient. Nu este necesar sa concurezi pentru ceva sau sa te lupti pentru resurse. Tot ce trebuie sa faci este sa le folosesti.

3. Nu trebuie sa faci nimic. O sa faci mult, insa nu ti se cere sa faci nimic. Dumnezeu nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu comanda nimic.

4. Dumnezeu vorbeste cu toti, tot timpul. Intrebarea nu este: Cu cine vorbeste Dumnezeu? Intrebarea este: Cine asculta?

5. Sunt 3 principii de baza ale vietii: Functionalitatea, Adaptabilitatea si Sustenabilitatea.

6. Nu exista un asemenea lucru precum Bine sau Rau, exista doar Ce functioneaza si Ce nu functioneaza, in functie de ce incerci sa faci.

7. Intr-un sens spiritual, nu exista victime si nici ticalosi in lume, chiar daca in perceptia umana pare ca exista cu siguranta. Cu toate acestea, fiindca esti o parte din Divin, ceea ce se intampla in cele din urma este inspre binele tau.

8. Nimeni nu face nimic nepotrivit dat fiind modelul lor catre lume.

Traian Băsescu îl face praf pe Mircea Diaconu: ”A mers îmbrăcat ca un boschetar la Ateneu”

Traian Băsescu atac dur la adresa lui Mircea Diaconu după lansarea cadidaturii de la Ateneul Român

Traian Băsescu a fost invitat în emisiunea „Dosar de politician”, moderată de Silviu Mănăstire, unde l-a criticat aspru pe actorul Mircea Diaconu pentru felul în care s-a îmbrăcat în ziua în care și-a lansat, din fața Ateneului Român, candidatura la alegerile prezidențiale din toamnă. În limbajul său caracteristic, hai să-i spunem „colorat”, fostul președinte al României l-a numit pe actor „boschetar din Cișmigiu”,spunând în același timp că a jucat prost scena și că i se potrivesc cel mai bine rolurile de… prost!