SF Politic 95-Vin Extraterestrii sa ne ia,gaura de la covrig

Acum 2000 de ani, scrie în cartea de istorie, cartea aia virtuală, Năstase a fost răpit de extratereștri. Nuuu, Băse a fost răpit de extratereștri. Lasă, că și pe Orban l-au luat ostatec. Ba pe Putin. Ba pe Trump. Au trecut 2000 de ani, cine mai ține minte cu exactitate? Dar ce să caute Trump la Chitila, că acolo s-a întâmplat întâmplarea? În sfârșit, mă duc să-mi cumpăr un covrig. Plouă cu soare pe Calea Victoriei. E o vreme nebună. Cântă o fanfară ceva mai încolo, spre Odeon. Termin covrigul și mai vreau unul. Mă gândesc în fel și chip. Dacă extratereștrii au început să-i răpească pe cei din fruntea nației, e de rău. Ar putea fi de bine? Adevărul e că-mi plac mai mult covrigii cu mac decât covrigii cu susan. Covrigii cu mac sunt mai gustoși. Am mâncat cândva la Călărași niște covrigi foarte gustoși. Dar erau buni și cei pe care i-am ronțăit la Brăila acum vreo doi ani, delicioși. Hm? Poți să spui asta despre un covrig? Nu. Ce să te faci cu răpirile astea? Un covrig cu unt de arahide. Au. E fierbinte, mi-am fript degetele bine de tot. Prin gaura covrigului se zărește statuia lui Carol I. Curios, sculptorii nu au prea multă imaginație, zău așa. N-are viața statuia asta. Nici statuia din Piața Revoluției nu are sare și piper, pe cuvânt dacă mint. Ce spune ea, zi și tu, ce spune? Nimic inteligibil. Simt în nări praful de pușcă risipit pe străzile însângerate în 1989, așa cum scrie în cartea de istorie, cartea aia virtuală. Mă așez pe bordură. Știi, dacă vin extratereștrii să mă ridice chiar acum, îmi strică bunătate de covrig. Ei, extratereștrii ăștia, habar n-au de cât de bun poate să fie un covrig. Dăcă apar așa, din cer, să știi că le zic vreo două. Păi, au săltat o mulțime de iluștri de pe Pământ. Păi e frumos? Nu e frumos, domnii mei cu antene și trompete argintii sau verzulii, cum vreți voi. Așa le zic. Să-mi lase covrigul în pace și să fie corecți! Să-i răpească pe toți mahării, în ordine alfabetică, din Japonia până în Etiopia, din Canada pănă-n Australia.

SF Politic 94-Afaceri ca lumea,in Piata Obor

Vrei o cască de cosmonaut cu o reducere bestială de black friday? Cine întreabă? Un liberal întreabă. Vrei o rachetă interstelară la jumătate de preț? Cine întreabă? Un socialist întreabă. Aha, zici tu, oarecum lămurit. E soare. Un soare torid. Te-ai oprit în Bucur Obor.

Te uiți în stânga, te uiți în dreapta. Socialiștii și liberalii vând, împreună, tot felul de obiecte cosmice. Te atrage un costum spațial. Ai putea cumpăra tot setul pentru familia ta. Să ieșiți la grătar pe Lună sau pe Marte. Excursiile astea spațiale sunt securizate, guvernul te asigură de acest lucru într-o conferință de presă fulminantă. Hai, ce mai stai, Gore? Gore e un pic încurcat. Socialiștii și liberalii de sector trag de el ca de un gumilastic.

Păi, la miting n-ai fost. Păi la referendum n-ai fost. O să te trimitem în Lună sau pe Marte. Asta e, n-ai scăpare Gore, politicienii au pus ochii pe tine. Cum să scapi? Dar poate scăpa cineva? Să nu fim naivi. Ăștia-s mână-n mână, pretutindeni, la Interne, la Sănătate, la Cultură și la Secrete. La Secrete? La secret, poate. Adică în mare secret, așa lucrează ei, mascat, pe din dos, blat gros, pe șest. Știi tu mai bine, Gore, cine să te păcălească? Ai lucrat în Italia. Acolo e la fel. Ai lucrat în Germania. Acolo e la fel. Ai lucrat în Rusia, cu bilet special. Acolo e la fel. N-ar strica să te duci să lucrezi pe Lună în minele de diamant. Acolo se plătește bine. Chiar foarte bine. Te codești Gore. Nu faci bine. O să pierzi trenul acesta și rămâi cu buza umflată. Hai, scotocește-te prin buzunare, vezi ce mai ai pe card, o să se îmbulzească o grămadă la solduri. Gore mai face niște pași, socialiștii și liberalii, după el, buluc.

Socialiștii au șepci soioase, liberalii au joben de bonjurist. Dar afacerile merg strună. Au vândut trei navete spațiale second hand, o lunetă de la fiare vechi, niște bigudiuri pentru femei aflate în stare de imponderabilitate. Gore știe el ce-i asta, imponderabilitatea, nu se lasă păcălit, le-ar zice el una, două socialiștilor și liberalilor. Lasă, mai bine își cumpără o undiță și se duce la pescuit în Deltă, să dea la știucă, zău așa.

România la vreme de ciumă galbenă

Oamenii vizionari își pun deja întrebări despre ce va urma după stingerea pandemiei. „Cei mai mulţi dintre noi vom fi în viaţă, dar vom locui într-o lume diferită”, afirmă istoricul și filosoful israelian Yuval Noah Harari într-un editorial, „Lumea după coronavirus”, publicat sâmbătă de Financial Times și reluat parțial pe unele site-uri românești.

Ce fel de lume va fi și cât de diferită față de acum?

Criteriul care va departaja omenirea dinaintea și de după această pandemie va fi, probabil, cel al raportului dintre suveranismul național și internaționalismul globalist.

Sunt printre cei care cred că actuala experiență pe care o traversează omenirea consacră eșecul globalismului. SUA au interzis zborurile dinspre UE; iar UE a închis granițele pentru cei dinafara UE; iar cei din toată Europa au închis granițele față de toți. Proiectul Uniunii Europene s-a năruit. Fiecare țară și-a luat măsuri proprii, gândind la viața propriilor cetățeni, fără ca birocrații de la Bruxelles să mai scoată vreo vorbuliță.

Sub presiunea realității, citadela birocrației bruxeleze a crăpat prin toate colțurile, inclusiv acolo unde îi era cel mai drag – la dreptul de a dicta țărilor cât au voie să cheltuiască Pentru că și-așa nu mai era respectată de nimeni, obligația încadrării deficitului bugetar în 3% din PIB a fost anulată. Patul lui Procust impus de cei puternici celor slabi pentru a-i ține în subdezvoltare s-a făcut țăndări. Preşedinta CE, Ursula von der Leyen, a anunțat, vineri, că suspendă regulile privind disciplina bugetară în Uniunea Europeană, astfel încât „guvernele naţionale vor putea să injecteze în economie atât cât va fi nevoie”. Pe plan intern, marea marotă a „luptei cu deficitul”, cu care liberalii au defilat de o jumătate de an încoace, s-a dus pe apa sâmbetei.

În eseul citat, profesorul Harari crede că „solidaritatea globală” va trebui să fie și pe viitor conduita omenirii. Care solidaritate? Funcționărimea cu ștaif de la Bruxelles a aprobat Franței, sâmbătă, un plan de asistență de 300 miliarde euro în „programe de lichidităţi pentru ajutarea companiilor franceze”, a anunțat Margrethe Vestager, comisarul UE pentru Concurenţă. Două programe permit băncii de stat (!) Bpifrance să garanteze credite comerciale destinate firmelor care au cel mult 5.000 de angajaţi. Al treilea program furnizează scheme de creditare prin toate băncile, pentru toate tipurile de companii.

În paralel, aceeași Comisie Europeană a decis să aloce României puțin peste 1 miliard de euro! O, pașă, cât de darnic ești!…Iar suma asta amărâtă nu înseamnă acordarea unor bani noi și lichizi, ci niște aranjamente din pix: 483 milioane înseamnă amânarea rambursării către CE a prefinanţărilor neutilizate în anii trecuți și 637 de milioane înseamnă livrarea mai devreme a avansului aferent fondurilor structurale deja alocate pentru actualul exercițiu financiar.

Prin urmare, unde e solidaritatea? Ce zic despre asta sigfrizii, rareșii, tudorachii și ceilalți parașutați sub praf de stele la Bruxelles care, cică, ne reprezintă țara în Parlamentul European? Nu li se prea aude glăsciorul. Ei știu să se lupte doar cu ciuma roșie. Acum s-or fi refugiat ca potârnichiile în zone exotice sau la vile de lux, cu testele, măștile și hârtia igienică aduse la ușă, departe de virușii care atacă prostimea supusă….

Unde este dl Timmermans acum? Fostul agent olandez la Moscova făcea instrucție cu noi, aplaudat de niște nemernici, trăgea linii roșii României, avem voie să mergem de aici până aici, ne spunea el ce e bine și ce nu e bine să facem, că mergem înapoi, nu înainte, că trebuie să-l ascultăm pe el, marele superman care ghidona o națiune.

Unde sunt acum puii de timermanși, care se pitulau pe lângă pereți cu microfoanele în mape și care făceau ei niște „rapoarte MCV”, pictând o ditamai țară în culorile livrate de coloana a V-a, fără ca vreodată în 15 ani să se arate la față, în public, să se prezinte și ei cum îi cheamă și de unde sunt și să aibă curajul de a spune deschis unei națiuni suverane că este „câhh”, că „mai trebuie”, că „nu îndeplinește condițiile”…

Unde a fost comisarul pentru Transporturi, provenit din România, dna Adina Vălean, în zilele în care românii din diaspora atât de dragă liberalilor erau blocați între Austria și Ungaria, pentru că ungurii nu vroiau să le asigure o rută de trecere? Și când, ca în noaptea de vineri spre sâmbătă, șoferi români erau blocați cu TIR-urile la granița dintre Cehia și Slovacia, fără apă și mâncare și fără ca nimeni să le spună ceva? Unde a fost același comisar pentru Transporturi când CE a refuzat finanțarea pentru autostrada Pitești-Sibiu? Înțelegem că dna Vălean a fost premiată cu acest post în schimbul ieșirii soțului din politică și tăcerii acestuia. Totodată, dânsa a fost și pe post de ofrandă, pe care Orban, abia instalat la guvernare a adus-o șefilor din PPE la congresul de la Zagreb, din toamna trecută, ca semn de „închinare” la papucul marelui partid european. Dar măcar acum am aflat pe ce ne bazăm…

Profesorul Hariri crede în revenirea omenirii la o „solidaritate globală”. La nivel eseistic – poate…Dar cine să se întoarcă la o solidaritate cu alde Timmermans și cu fauna apatridă de la Bruxelles?

Soluția de viitor nu mai poate fi „solidaritatea”, pentru că nimeni din UE nu s-a solidarizat cu nimeni, acum, când tuturor le este greu. Ceea ce trebuie pe viitorul imediat națiunii române în relațiile cu Bruxelles-ul nu este solidaritatea, ci demnitatea.

În ceea ce mă privește, am pledat întotdeauna pentru nevoia țării de suveranism.

Suveranism nu înseamnă nici naționalism, nici negarea apartenenței României la comunitățile democratice ale lumii – NATO, UE – de care este legată prin tratate clare.

Suveranism înseamnă demnitate. Suveranismul presupune doar apărarea cu orice preț a dreptului inviolabil națiunii și poporului nostru la demnitate, în interiorul angajamentelor asumate prin semnarea respectivelor tratate.

A fi european nu înseamnă în niciun caz subordonarea față de timermanșii ghiftuiți și anonimi de pe la Bruxelles, ci obligarea acestora să respecte cu strictețe fișa postului trecută în Tratat, nu inventată de pofta lor de putere.

A fi european nu înseamnă să accepți ca țara ta să primească, precum un ospătar, o listă cu diferite lucruri pe care trebuie să le facă; și nici să-ți delegi unor nealeși d-aiurea atributul inalienabil de a-ți face politica în domeniul justiției, în condițiile în care același Tratat de aderare precizează că politica penală este atributul exclusiv al țării respective, fără nicio GRECO, nicio Veneție, nicio Jukova, nicio Luland…

Conduita și impotența UE în perioada dură pe care o traversăm cu toții ne învață, o dată în plus, că a fi occidental nu înseamnă să fii epatat de occident și să fii umil în fața acestuia. A fi occidental înseamnă să ai cultura demnității. Mesajul fundamental al civilizației occidentale de la iluminiști încoace este cel al demnității oamenilor și națiunilor. Or, în congregația bruxeleză din prezent (unde fojgăie peste 50.000 de funcționari și pițifelnici care duc trena la vreo 750 de demnitari), principiile au fost înlocuite de interese. De gândirea vizionară a părinților fondatori ai UE s-a ales praful. A fost sufocată în timp de grobianismul politic al unor timermanși ahtiați de putere și de practici bolșevice.

Pentru relaxarea celor care-și înmoaie deja creionul chimic pe limbă, amintesc câteva propoziții rostite anul trecut de Donald Trump de la tribuna Adunării Generale a ONU, în fața reprezentanților tuturor națiunilor lumii, propoziții ascunse sub preș de propaganda lingătorilor de clanțe:

Dacă vrei libertate, fii mândru de ţara ta!

Dacă vrei democraţie, păstrează-ți suveranitatea! Şi dacă vrei pace, iubeşte-ţi naţiunea!

Viitorul nu aparţine globaliştilor. Viitorul aparţine patrioţilor.

Viitorul aparţine naţiunilor suverane şi independente, care-şi protejează cetăţenii şi îşi respectă vecinii și onorează diferențele care fac fiecare țară specială și unică”.

Suntem cam mici pentru vorbe atât de mari. Dar cine va transpune aceste cuvinte într-un program politic va câștiga viitorul pentru România.

OPERA din Cluj transmite ONLINE

Cele mai apreciate spectacole revin pe scena virtuală a Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.

Muzica și dansul ne aduc mai aproape oriunde ne-am afla, astfel că Opera Națională Română din Cluj-Napoca le adresează o invitație specială spectatorilor săi, online.

În contextul noilor reglementări oficiale impuse de evoluția situației epidemiologice și a răspândirea virusului COVID-19, prevăzute de Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României implementat începând cu data de 16 martie 2020, teatrul liric clujean vine în întâmpinarea spectatorilor săi de pretutindeni, oferindu-le difuzări online ale celor mai îndrăgite spectacole din arhiva sa.

Opera Națională Română din Cluj-Napoca vă invită să retrăiți magia evenimentelor lirice și coregrafice ale ultimelor stagiuni prin streaming-urile oferite pe site-ul oficial http://www.operacluj.ro și programate începând cu ziua de vineri, 20 martie 2020, astfel:

marți, 24 martie: ELIXIRUL DRAGOSTEI de G. Donizetti – spectacolul-premieră, prezentat pe 10.02.2018;

vineri, 27 martie: MACBETH de G. Verdi – spectacolul-premieră, prezentat pe 29.09.2019;

marți, 31 martie: LA TRAVIATA de G. Verdi – spectacolul-premieră, prezentat pe 01.10.2016;

vineri, 3 aprilie: MADAMA BUTTERFLY de G. Puccini – spectacolul-premieră, prezentat pe 30.09.2018;

marți, 7 aprilie: LACUL LEBEDELOR de P. I. Ceaikovski – spectacol-eveniment în aer liber, prezentat în cadrul Opera Aperta 2016;

vineri, 10 aprilie: TURANDOT de G. Puccini – spectacol-eveniment oferit în cadrul Opera Aperta 2018;

marți, 14 aprilie: LA BOHÈME de G. Puccini – spectacolul-premieră, prezentat pe 16.11.2015;

vineri, 17 aprilie: REQUIEM de V. Verdi – spectacol-eveniment prezentat pe 28.10.2018;

marți, 21 aprilie: RIGOLETTO de G. Verdi – spectacol-eveniment prezentat pe 03.11.2017.

Toate aceste înregistrări vor fi disponibile pe site-ul http://www.operacluj.ro, începând cu ora 18:00 în zilele menționate, fiind accesibile timp de 20 de ore de la momentul postării.

SF Politic 93-Razboiul de 1000 de ani

În sfârșit, ne ducem în Ucraina prin anul 2957. Îi împingem pe ruși dincolo de Cercul Polar. PSD cade în disgrație. PNL, la fel. Victoriile noastre militare dau apă la moară unor partide noi însuflețite de cyborgii veniți de pe planeta Marte.

Americanii s-au cam speriat că noi, Dacii Liberi, suntem gata, gata să năvălim în Japonia. Japonezii sunt simpatici dar trebuie să-i punem la respect. Lumea Virtuală se zdruncină din pricina unui virus ogival care face ravagii în emailurile congresmenilor.

Alegerile din Tunisia se întrerup pentru că cei de acolo așteaptă verdictul nostru. Argentina își schimbă Constituția după ce are o serie de consultări cu noi, asta e, nu te joci.

Africa de Sud crede de cuviință să ne invite la niște serbări naționale, iar Siria se dă supusă după ce un escadron de-al nostru trece partea aia a lumii prin foc și sabie.

Cam într-o sută de ani, facem ordine pe planetă și ne războim cum ne taie capul, ducând lupul dacic să-i înspăimânte pe toți teroriștii, mafioții, traficanții de droguri, dictatorii de nișă, androizii imperatori și consiliile secrete din Londra, Paris și Casablanca.

PSD mai încearcă o stratagemă, dar Moscova e speriată rău de arcașii noștri virtuali, PNL se plânge pe la Londra, PC visează cai verzi pe pereți și nu știu care zice că, pe seară, o să apară iar Nicolae Ceaușescu în balcon să ne facă cu ou și cu oțet.

Între timp, dizolvăm Parlamentul, dăm jos Guvernul și arestăm toți generalii care au trădat România după 1989, care cu Vestul, care cu Estul.

Se aude că or să vină niște extratereștrii să ne întrebe de sănătate, ar fi în clenci cu Trump și cu Putin dar nouă nu ne este frică. Îi pleznim cu raza cea verde din Bucegi de nu se văd, ei comedie! Lasă, lasă!

Realitatea bate filmul

A photo taken on May 13, 2019 at the Grand Hyatt Cannes Hotel Martinez in Cannes, southern France, shows the Palme d’Or trophy of the 72nd edition of the Cannes Film Festival. – This year’s Cannes Film Festival is running from May 14th until May 25th. (Photo by Valery HACHE / AFP)

Organizatorii Festivalului de film de la Cannes au anunţat, după mai multe săptămâni de speculaţii, că ediţia de anul acesta, programată în luna mai, va fi amânată. Cineastul şi activistul american Spike Lee urma să fie prima personalitate de culoare care prezidează juriul prestigiosului festival. La momentul anunţului privind preşedintele juriului, Lee, în vârstă de 62 de ani, s-a declarat „şocat, fericit, surprins şi mândru în acelaşi timp” de faptul că scrie istorie. Veteranul cineast şi-a prezentat şapte filme în premieră la Cannes, începând cu debutul său, „She’s Gotta Have It”, care a stârnit vâlvă în 1986, fiind recompensat cu premiul pentru tineret al secţiunii Quinzaine des Realisateurs. Cel mai recent, Lee şi-a prezentat la Cannes filmul „BlacKkKlansman”, în 2018.Thierry Fremaux, directorul festivalului, a anunţat că se încearcă reprogramarea evenimentului în vară, posibil în iunie sau iulie. „Sunt 100% de acord cu Thierry şi Festivalul de film de la Cannes” a declarat Lee pentru Variety. „Lumea s-a schimbat şi se schimbă zilnic.”Oamenii mor, iar preşedintele Franţei a spus, de mai multe ori – parafrazez – ‘Suntem în război. Suntem în timpuri similare celor de război’”.

SF Politic-Lumea zice–

Temistocle de la fabrica de conserve din Pipera zice: Un om poate avea într-o viaţă o mulţime de roluri şi poate juca o mulţime de jocuri. Ar trebui să acceptăm în cele din urmă că noi, oamenii, suntem extrem de diferiţi. Poate că în asta stă adevărul magic despre sensul existenţei noastre. Putem să ne înjurăm unii pe alţii, dar asta nu ne-ar ajuta să înaintăm către adevăr. Putem să ne ucidem unii pe alţii la nesfârşit, dar asta ne va îndepărta de adevăr. Vom pune şi punem la cale tot soiul de războaie culturale, religioase, politice, comerciale, imagologice. Aglaia de la tutungeria din colț, de pe Brezoianu, zice: Dacă nu învăţăm arta războiului o luăm peste cap, iar învingătorii vor fi aplaudaţi nu noi. Călătoria mea nu e altfel decât a voastră. Ideile mele nu sunt mai interesante sau mai importante decât ideile voastre. Uneori, vă zăresc navigând în depărtare. Vă fac semne cu mâna. M-aţi văzut? Tocmai construiesc strategii de imagine pentru un nou război comercial. Şi, fără îndoială, pentru vreo mie de războaie din lumea perversă a politicii.Gică de la Sculerie, de la Gara de Nord, zice: Lumea se războieşte tot timpul. Brandurile corporative sunt în război. Oamenii politici se războiesc şi ei. Oamenii de afaceri se caftesc şi ei pe ruptelea. Scriitorii nu se lasă mai prejos, iar oamenii de ştiinţă se caftesc printre eprubete şi entropii magice iar politicienii fac și desfac meserie. În cele din urmă, furtunile se potolesc şi, cu toţii, zărim pentru o clipă Adevărul. Îl prindem în cătare. Îl ţintim cu nesaţ. Numai că fiecare dintre noi vede cu totul altceva decât ceilalţi.Bebe din Piața Chibrit zice și el plin de aplomb: De-a lungul Istoriei, armatele invadatoare aduc cu ele în teritoriile ocupate tot felul de noi idei despre Lideri. Multe armate au ca sarcină politică distrugerea tuturor Liderilor Locali. Armatele invadatoare au experţi pentru treburile astea. Distrugerea Liderilor se transformă uneori în procese istorice. Adică tragedia asta se perpetuează, capătă noi forme, intră pervers în comportamentul de zi cu zi. Poporul acela îşi bate joc de proprii lui Lideri, se crede egalul lor, dă tot timpul cu ei de pământ, îi spânzură, îi scuipă, îi lasă fără drepturi, îi foloseşte fără măsură şi apoi, rămânând de capul lui votează la plezneală sau lasă pe alţii, de dincolo de Frontieră să-i bage în casă lideri pârâţi.

Istorie a crizelor provocate de epidemii

În timp ce istoricii excelează la documentarea dramelor din epidemiile trecute, ei sunt mai puțin confortabili cu predicția. Cât de îngrijorați ar trebui să fim cu Covid-19? Unii experți avertizează că jumătate din populația lumii va fi infectată până la sfârșitul anului, o incidență care ar putea duce la peste 100 de milioane de decese. Istoria oferă cu siguranță o listă lungă de epidemii, ciumă, variolă, rujeolă, holeră, gripă, boala virusului Marburg și sindromul respirator din Orientul Mijlociu. Dar epidemiile catastrofale care omoară milioane au fost extrem de neobișnuite, doar câteva au apărut în ultimul mileniu. Ne aflăm acum într-unul din aceste momente rare, în fața unui agent patogen cu un amestec fatal de contagiozitate și virulență, societățile oferindu-i contactul uman-animal necesar, aglomerația urbană, călătoriile globale și populațiile subliniate de creșterea inegalității sociale? Având în vedere raritatea istorică a epidemiilor catastrofale, o pandemie perfectă ar trebui să fie puțin probabilă. Dar este, din păcate, o posibilitate.În anul 1972, după ce apăreau pe piață antibiotice puternice și se efectuau campanii de imunizăre, apreciați microbiologi Macfarlane Burnet și David White au prezis în 1972 că „cea mai probabilă prognoză cu privire la viitorul bolilor infecțioase este că va fi foarte plictisitoare.” Totuși, deși aveau cele mai puternice arme biologice descoperite până în acel moment, aceștia au recunoscut că există întotdeauna riscul de „apariție total neașteptată a unei boli infecțioase noi și periculoase, dar nimic de acest fel nu a marcat ultimii cincizeci de ani”. În acest context, epidemiile nu interesau decât istoricii.

Vremurile s-au schimbat. De la herpes și boala legionarului din anii ’70, la SIDA, Ebola, sindromul respirator acut sever (SARS) și acum Covid-19, bolile contagioase continuă să amenințe și să perturbe populația umană. Istoricii, care nu și-au pierdut niciodată interesul pentru epidemii, au multe de descoperit și de scris despre aceste evoluții.

Când li se cere să explice evenimentele din trecut care sunt legate de diverse epidemii, istoricii se grăbesc să afirme importanța contextului. Dacă doriți să înțelegeți cum sau de ce s-a întâmplat ceva, trebuie să înțelegeți circumstanțele locale. Există însă ceva aparte când se discută de epidemii – o reacție contradictorie din partea istoricilor: dorința de a identifica adevăruri universale despre modul în care societățile răspund la boli contagioase.

Având în vedere discursul istoric despre epidemiile trecute, acum este greu să o poziție clară. Acest anumit coronavirus poate fi nou, dar am văzut multe epidemii și modul lor de actiune până acum. Un nou patogen a apărut în China? Nu este o surpriză: China a dat naștere multor pandemii din trecut. Oamenii au recunoscut târziu și încet amenințarea? Această dinamică este ceea ce Camus a descris atât de bine. Politicienii au încercat să suprime avertismentele timpurii? Desigur. Guvernele au reacționat cu intervenții autoritare? Adesea o fac – deși amploarea intervențiilor Chinei poate fi fără precedent. O carantină nu izola de tot agentul patogen? Acest lucru s-a întâmplat mai des în special cu agenți patogeni precum virusul gripal și SARS-CoV-2, întrucât oamenii sunt contagioși înainte de a fi simptomatici. Aceasta nu înseamnă că intervențiile sunt zadarnice.Când gripa spaniolă a lovit Statele Unite în 1918, orașele au răspuns în moduri diferite. Unii au putut să învețe din greșelile celor care au fost loviți mai întâi. Orașele care au implementat controale stricte, inclusiv închiderea școlilor, interdicții de adunare publică și alte forme de izolare sau carantină, au încetinit cursul epidemiei și au redus mortalitatea totală.Istoria sugerează că avem de fapt un risc mult mai mare de temeri exagerate și de priorități greșite. Există multe exemple istorice de panică despre epidemii care nu s-au materializat niciodată (de exemplu, gripa H1N1 în 1976, 2006 și 2009). Există nenumărate alte exemple de societăți care se îngrijorează pentru o mică amenințare (de exemplu, riscul răspândirii Ebola în Statele Unite în 2014), în timp ce ignorăm cele mult mai mari, ascunse la vedere. SARS-CoV-2 a ucis aproximativ 5000 de persoane până pe 12 martie. Aceasta este o fracțiune din numărul anual al gripei. În timp ce epidemia Covid-19 s-a desfășurat, China a pierdut probabil 5000 de persoane în fiecare zi în urma bolilor cardiace ischemice. Deci, de ce mulți americani refuză vaccinurile împotriva gripei? De ce China și-a închis economia pentru a conține Covid-19 în timp ce a făcut puțin pentru a reduce consumul de tutun? Societățile și cetățenii lor înțeleg greșit importanța relativă a riscurilor pentru sănătate cu care se confruntă. Viitorul curs al Covid-19 rămâne neclar. Cu toate acestea, cetățenii și liderii lor trebuie să gândească cu atenție, să cântărească riscurile în context și să aplice politici proporționale cu amploarea amenințării. Ceea ce ridică o ultimă problemă a istoriei și a leadershipului politic. O spaimă de „gripă porcină” a lovit Statele Unite în 1976 în mijlocul unei campanii prezidențiale. Gerald Ford a reacționat agresiv și a susținut imunizarea în masă. Când oamenii s-au îmbolnăvit sau au murit după ce au primit vaccinul și când temuta pandemie nu s-a materializat niciodată, planul lui Ford s-a declanșat și ar fi putut contribui la înfrângerea sa în alegerile prezidențiale. Când SIDA a lovit în 1981, Ronald Reagan a ignorat epidemia pe parcursul întregului său mandat. Cu toate acestea, el a câștigat realegerea dintr-o alunecare de teren. Istoria epidemiilor oferă sfaturi considerabile, dar numai dacă oamenii cunosc istoria și răspund cu înțelepciune.

SF Politic 91-Stapinul Jocului

A Russian trader looks into computer screens during the session at MICEX stock exchange in Moscow, December 15, 2004. Once Russia’s largest listed firm, YUKOS is now worth less than $2 billion, down from a peak of over $40 billion last year and its shares slumped another 12 percent before being suspended from trade by Moscow’s MICEX exchange. REUTERS/Alexander Natruskin

Vine unul și ne zice niște chestii, în Piața Obor. Insul strigă în megafon ca să-l audă toată lumea, și poporanii, și politicienii, și vardiștii și conțopiștii. Noi am crezut că ne anunță vreo invazie extraterestră. Dar nu. El ne-a zis tot felul de vorbe de încurajare. Cam așa. Oricare ar fi Jocul, tu eşti Stăpânul Jocului, nu-i aşa? Este şi jocul Interogaţiei, Interogatoriului, Interogării. Sunt trei domenii diferite. E o substantivare a verbului a interoga care vălurește sensul iniţial. Ce zici? De fapt tu controlezi Jocul, nu? Gestionarea emoţiilor e un domeniu important al Jocului. Acum, suntem în afara emoţiilor, noi suntem Emoţia sau emoţiile ne stăpânesc? Este şi un joc al emoţiilor? Oricare ar fi Jocul, tu eşti Stăpânul Jocului, nu-i aşa? Joc erotic, politic, de afaceri, joc pur şi simplu… Dar ce faci dacă eşti prins într-un joc fără să ştii? Şi, pe la mijloc îţi dai seama că eşti pe cale de a fi jucat… Cum te descurci? Un joc de manipulare, să zicem… Sunt tot felul de jocuri de la poker la bursă, jocuri erotice, jocuri militare, jocuri de societate şi jocuri politice. Cum ne descurcam într-un caz sau altul? Cum putem deveni Stăpânul Jocului? Banii nu sunt nicidecum o condiţie… Uneori, Stăpânul Jocului are cu totul şi cu totul alte motivaţii, stranii, perverse, magice, metafizice, imagologice… Tu eşti Stăpânul Jocului, oricare ar fi jocul, erotic, politic, financiar, militar, haios, tragic, misterios… La un poker? Într-un joc de idei? Într-un joc politic? La şotron? Jocurile de limbaj… jocurile de putere? Jocurile de putere se desfăşoară pretutindeni chiar şi pe Net… Într-o astfel de situaţie devii Stăpânul Jocului său te laşi jucat? Oricare ar fi jocurile, de dragoste nebună, de pierdere de vreme, jocuri milităroase, băieţoase sau de gagici, jocuri şi jocuri politice… tu eşti Stăpânul Jocului… Oricare ar fi jucăreala, joc de doi, joc de grup, joc de fotbal sau joc de cărţi, jocuri cu gagici sau jocuri politice tu eşti Stăpânul Jocului… nu? Când joci un barbut, cum te simţi?

Babaroazele te frig! Dar când joci table? Dar când joci la Bursă? Dar când joci un joc cu o gagicuţă beton care îţi face zile amare? În ce fel joci? Te laşi jucat sau încerci să stăpâneşti Jocul? Uneori, ştiu dinainte cum se va desfăşura Jocul. Îl construiesc cu minuţie apoi îl pornesc. E interesant să vezi ca totul se mişca aşa cum ai gândit.

E credibil ce spun? Jocurile se sfârşesc întotdeauna aşa cum ne dorim? Până să ne dezmeticim, insul a șters-o englezește cu tot cu megafon. Rămași așa, oarecum nelămuriți, ne-am dus la o bere pe malul Dâmboviței dincolo de fabrica de murături. La fabrica de murături era un paznic, zău, cam aburit. El ne-a luat peste picior, că ce umblăm așa, teleleu pe străzi. Ne-am făcut la el, mă, ia vezi! L-am luat cu noi să facem caterincă și tevatură poporani pentru că noi, românii iubim viața ca pe altceva și ne dăm în vânt după Dumnezeu, uite-așa!

SF Politic 90-Se infiinteaza FRONTUL POLITIC ROMAN

Ce este, ce vrea, ce hram poartă Frontul Patriotic Român?! Păi cred că este, deocamdată, o stare de spirit. E acea stare de spirit care se vălureşte în fiecare dintre noi, acolo, în adâncurile fiinţei, în ape neştiute. Frontul Patriotic Român trebuie să fie cuprinderea tuturor românilor indiferent unde s-ar afla ei. E un arc incandescent, o vălurire fără de margini care ne uneşte în momente grele, nebune, ridicole sau tragice. Frontul Patriotic Român cuprinde tot ce mişcă şi răsuflă româneşte. Frontul Patriotic Român e un val magic al fiinţei româneşti, se ridică şi coboară vălurind visele, idealurile, depărtările, micimile, visele, ambiţiile, interesele, dragostea de ţară bună şi ea la ceva, bună de defilat, bună de afişat sau, pur şi simplu, bună de trăit pentru că să nu ne smintim de atâta istorie perversă, urâtă şi grea. Frontul Patriotic Român se naşte în această seară pretutindeni în România. Toţi cei care mai cred în patriotismul românesc, într-un fel sau altul, sunt chemaţi! Să vedem cum stau lucrurile. În ce fel putem fi patrioţi? În ce fel credem în România. În ce fel ne manifestăm patriotismul. De ce avem nevoie de patriotism. E nevoie de declaraţii sforăitoare şi tembele şi de artificii, bla, bla, bla sau de un sentiment viguros, de ideal? Cum vedeţi lucrurile?! Frontul Patriotic Român se naşte în această seară pretutindeni în România. Toţi cei care mai cred în patriotismul românesc, într-un fel sau altul, sunt chemaţi! Să vedem cum stau lucrurile. În ce fel putem fi patrioţi? În ce fel credem în România. În ce fel ne manifestăm patriotismul. De ce avem nevoie de patriotism. E nevoie de declaraţii sforăitoare şi tembele şi de artificii, bla, bla, bla sau de un sentiment viguros, de ideal? Cum vedeţi lucrurile?! Temistocle vine și el în Piața Chibrit după ce extratereștrii ne-au amenințat în fel și chip. Temistocle întreabă. Ce-i de făcut? Să ne uşchim din zona asta nu putem, că nu suntem pachebot sau caravelă să ne mutăm de colo, colo pe marea vălurită a uscatului geostrategic. Dacă ne lasă Europa din mână peste o sută de ani? Probabil că va trebui să ne înţelegem în mod corect situaţia istorico-politico-economico-culturală în cele din urmă. Proximitatea unei mase mari la nord-est şi proximitatea unei mase fragmentate, multicolore la sud şi vest. Adăugând la înţelegere şi dinamica istorico-politico-militară a zonei, regiunii, globalului. De departe, suntem sortiţi unei războieli cu Rusia în diverse forme de la cele acute şi agresiv-tragice la cele moi, diplomatice şi nu prea. Dacă vezi Rusia ca un rău, fie el şi rău necesar, e posibil să abordezi eronat situaţia istorică a României. Dacă, dimpotrivă, eşti pupincurist moscovit, sigur vei face deservicii nemăsurabile României. Poate că înţelegerea cu adevărat a naturii României, în viitor, de alte generaţii, mai curajoase şi mai inteligent-istorice, va da posibilitatea unor noi lideri să ridice România la statut înalt-istoric.Bebe de la Teatrul Național vine și el în Piața Chibrit și zice, mă înscriu și eu în Frontul Patriotic Român. Acum cică mai vin la înscriere vreo doi din Botoșani, unul din Caransebeș, un avocat din Deva, o actriță din Cluj, niște studenți din Galați, un preot din Năsăud. Ne adunăm așa cam vreo sută de suflete în Frontul Patriotic Român. Dar ce, credeți că e de glumă?!