SF Politic 48-Ne ducem DRACULUI si nu stim de ce

În sfârșit, prin iulie, anul acesta, Damian, ofițer în SPP, s-a trezit cu o ușoară durere de cap, inexplicabilă. S-a gândit că era poate din pricina curentului puternic care îl trăsese în timp ce se afla în post, în salcâmul ăla portoclaiu din curtea Palatului Cotroceni. Inexplicabil. Uite, m-am dus să vorbesc cu domnul Președinte, înțelegi, înțeleg, și domnul Președinte nu a avut timp să stea de vorbă cu tine între patru ochi. Astfel că Matilda s-a dus să vorbească la Casa de Modă Venus, pe Calea Victoriei, unde cunoștea ea o modistă care avea relații la Paris, la Berlin și la Londra. Fifi, modista, i-a povestit toată întâmplarea unei englezoaice care o cunoștea pe Angela Merkel. Angela Merkel a fost amuzată, s-a amuzat chiar foarte tare și a promis că, atunci când vine la București, o să stea de vorbă cu Președintele. Bebe scuipă drept în mijlocul Dâmboviței, de aici se zărește Unirea. Uite ce, musiu, chiar vrei să cred toate balivernele astea despre fenomenle de poltergeist de la Palatul Cotroceni? Măi, Bebe, zice Stanomir, pun la bătaie un bilet moca la Balcic dacă nu e adevărat! Stanomir e văr bun cu Fifi modista. Adică Fifi are rădăcină bulgărească get-beget. În sfârșit, cum apare Damian pe undeva, se sparg paharele cât ai clipi, praf se fac, fără nici un fel de explicație. Angela Merkel a așteptat momentul cu sufletul la gură și a zâmbit complice când a trecut, în august, pe lângă salcâmul portocaliu din curtea Palatului Cotroceni. GRU a înființat un departament special pentru studierea cazului iar Pentagonul s-a făcut prieten pe Twitter cu Damian. Nu știu ce face Dragnea, nu știu ce face Firea, habar n-am de Orban dar uite că ne ducem dracului și nu știm de ce, nu mai e nici pește,nici momeala,zau.

14 Martie-Concert Richard Clayderman

Richard Clayderman – La Belle Epoque

14 MARTIE 2020

Ateneul Român, Bucureşti

La Belle Epoque un nou concert dedicat Zilei Femeii, marca Richard Clayderman la Ateneul Roman. Celebrul pianist, acompaniat de Full Orchestra Camerata Regală va interpreta piese în premieră printre care se numără o compoziție proprie, un remake a unei capodopere Queen și multe alte surprize!

Pe 14 Martie, anul viitor, Ateneul Roman va găzdui un spectacol plin de elegantă și romantism.

The Prince of Romance, Richard Clayderman revine în România cu ocazia Zilei Femeii pentru a celebra muza pianistului dintotdeauna: femeia și iubirea într-un concert maiestuos, La Belle Epoque.

Richard Clayderman a fost denumit de Cartea Recordurilor drept “cel mai de succes pianist al tuturor timpurilor” grație carierei sale impresionante ce cuprinde peste 1300 de piese înregistrate și 150 de milioane de albume vândute în întreaga lume. El a fost distins cu 267 de discuri de aur și 70 de discuri de platina pana in acest moment. Richard Clayderman (pseudonimul artistic al lui Philippe Pagès, n. 28 decembrie 1953), este un renumit pianist și compozitor francez contemporan, creator al unui nou stil muzical, numit New Romantic. https://www.youtube.com/watch?v=YCl-0lu0vHM

SF Politic 47-Anton Mocioni se întâlnește cu Viktor Orban

EP President meets with Viktor ORBAN – Prime Minister of Hungary

Anton Mocioni, omul regelui Carol al II-lea, se întâlnește în 4 ianuarie 2018, în mare secret, la Budapesta, cu Viktor Orban. Orban nu s-ar opune unei uniri între România și Ungaria sub sceptrul regelui Carol al II-lea. În mod evident, Vladimir Putin a aflat de această întâlnire și l-a sunat de urgență pe Donald Trump sugerându-i că românii au încălcat Tratatul Temporal IV, semnat în mare secret, la Washington, acum zece ani.

Potrivit tratatului, reînvierea unor personaje istorice nu poate fi făcută decât cu acordul semnatarilor. Trump, care stă cu ochii pe Coreea de Nord ca pe butelie, n-a auzit de Dragnea, Mazăre, Becali, Videanu, Hrebe, Ponta, Băse. Un consilier american îmi bate la ușă astfel, chiar azi-dimineață. E vânzoleală mare, îmi zice, eu îi fac o cafea. Flecărim de una, de alta. Zi-mi, românii chiar vor să se unească cu ungurii? De ce nu, zic eu, amuzat. Asta ar schimba foarte serios cursul istoriei, crede că-ți dai seama, zice el. Ei, mare scofală, zic eu. Zicem așa de una, de alta. Americanii nu înțeleg jocul Rusiei, zi că nu e adevărat. Ei, și tu, interesele. Așa, de departe, totul pare în alb și negru. Dar, zic eu, sunt milioane de interese, care cu petrolul, care cu hașișul, care cu armele, care cu ocultele. Ocultele sunt de luat în seamă, zice el.

Da, e în firea oamenilor din toate timpurile să creadă în tot felul de bazaconii. Ei, lasă, zice el, piramida lui Keops e o navă spațială, de fapt. Am pe cineva la NASA care mi-a zis că acum se încearcă să i se repare motoarele. Ei, dar nu știi? Zic eu. Ce să știu?  Piramida lui Keops se deplasează prin spațiu-timp pe bază de influx magnetico-cosmogonic. Păi Statuia Libertății la fel, că și ea e o navă spațială, dar nu știe americanul de rând. Păi și la noi, zic eu, e așa ceva. Chiar? Păi da. Ocultele au construit-o. Ceaușescu le-a cântat în strună. L-au păcălit că or asă-l facă nemuritor. Casa Poporului? Ai ghicit, Casa Poporului.

SF Politic 46-Robotul Geta se înscrie la PSD, robotul Julia se înscrie la PNL

Robotul Sofia devine cetățean cu acte îm regulă în Arabia Saudită. Robotul Geta se înscrie la PSD, robotul Julia se înscrie la PNL. Robotul Mitică Dragomir face și desface în fotbalul digital, de moare lumea de inimă.

Robotul Traian Băsescu face și desface dincolo de Prut, în dauna unor unități robotice sovietice fără de leac. Robotul Virgil Măgureanu crede că face și desface. Robotul Orban face și desface Europa cum are el chef. Robotul Fidel Castro nu mai face și nici nu mai desface. Robotul 498975BX88 rămâne fără baterie. În acest punct al acestei ficțiuni zăpăcite, se cuvine să ne tragem sufletul. Ce credeți că am văzut aseară pe Magheru? Frate, am văzut o bulevardista.

În Piața Universității, polițiștii îl umflau pe Dragnea, meserie.

Pe la Unirea, niște hotarnici, de pe la Izvoarele Sucevei, se tot lăudau că nu știu ce revoluție au venit ei să facă în București. Puicuța, nici nu se sinchisea! Măi să fie, mi-am zis, cu gând, s-o dau de gol, dar, vezi, nu-i ieșea de sub minijupă, nici măcar un tranzistor! Puicuța, nici să se sinchisească de mine, n-avea senzor de proximitate. Îmi zic, să știi că a pierdut-o vreun cocalar cu merțan și biștari, vreun pesedist mai de vază, un penelist cu stare, un pedelist mai răsărit.

Useriștii încă nu se pun, ăștia încă n-au fost la guvernare. Când să ajung prin față pe la Hanul lui Manuc, îmi iau inima-n dinți și-mi zi, acum e momentul tău. Și gata, gata s-o calc pe bombeu, pe bulevardista, să vad dacă nu cumva era aievea. Dar apare robotul Miron Cozma braț la braț cu robotul Marian Munteanu, să-mi sară ochii pe asfalt dacă mint eu.

SF Politic 45-Ne vine s-o punem de o revolutie

 Ce credeți voi despre Moș Crăciun, ne-a întrebat Filofteia care avea ea un gând. Peste București se lasă seara, zboară niște pescăruși peste Parlament, pe la Casa Poporului, noi suntem cam dezabuzați, e cald, e vară, Dâmbovița clipocește spăimoasă. Se aude că Dunărea nu mai vrea să curgă înspre Dardanele ca să nu dea de ruși, s-ar întoarce la Viena cu Orient Expres, în viligeatură europeană.

Pesediștii, și ei, sunt cam confuzionați, s-ar cărăbăni la Paris cu mic cu mare, n-ar fi chiar o problemă, francezii sunt chiar socialiști pur și sânge. Filofteia îi tot dă înainte despre Moș Crăciun și face ea niște pase magnetice și ne trezim cu toții în Seara de Crăciun. Ai zice că ninge pe Magheru dar de fapt cade zidăria de pe blocuri că tocmai a trecut un tanc din NATO venind dinspre Varșovia. La Varșovia e bine, e seară de jazz american. La Berlin e bine, e seară de cântece slave. La Torino e bine, e seară de fotbal brazilian. Numai la noi e Seara de Crăciun. E bine, nu e bine? Filofteia râde de nebună, așa e ea, nebună.

Acum ce să zic, noi facem un mare cenaclu în Piața Universității, cântăm de-ale noastre, în cor, unduindu-ne ca apa. Cântă Baniciu, recită Piersic, Băse ține un discurs, Ceașcă se roagă de organizatori, în culise, să țină și el o cuvântare, lasă-l domnule să vină la microfon că e democrație, mama ei de democrație. Hrușcă ne face să plângem, Tudor Gheorghe ne dojenește, Soroș ne mișelește, zice generalul Streinu atotcunoscător al fenomenlui paranormal manifest dinspre Alfa Centauri. Vin și niște extratereștri care se roagă fierbinte la Dumnezeu, să vezi și să nu crezi.

Acum, ce să zic, e așa, un plictis românesc încât ne vine să punem de-o revoluție, ceva. Filofteia nu zice nu, face niște pase magnetice și ne pune să dăm cu banul, să vedem care o să fie la morți, care la răniți, să nu zică Lumea Mare că în Seara de Crăciun noi ne ținem de baliverne și că n-am fi acolo, niște oameni serioși

Madama Butterfly” -Duminica,2 februarie

Opera Națională București prezintă duminica,2 februarie 2020, ora 18:30 spectacolul „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, regia Jean Rânzescu, decor Theodor Kiriakoff Suruceanu, costume Elena Feodorov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare.

Puccini considera „Madama Butterfly” drept cea mai „tehnică” operă a sa, probabil datorită preocupării excesive de a-și modifica stilul componistic conform subiectului exotic. Premiera mondială a operei, la Milano, în februarie 1904, n-a produs efectul scontat asupra publicului. Puccini a revizuit partitura, iar patru luni mai târziu opera a fost prezentată din nou, de data aceasta cu succes. „Este cea mai fină operă pe care am scris-o”, spunea compozitorul. Versiunea producției de la Paris, din 1906, cu toate revizuirile ulterioare, este cea pe care o poate admira publicul astăzi.

În România, „Madama Butterfly” a fost prezentă pe scenele bucureștene la puțin timp după premiera mondială, ceea ce dovedește încă o dată faptul că trupa lirică română era la curent cu toate compozițiile noi ale vremii. Timp de zeci de ani „Madama Butterfly” a fost prezentă în repertoriul Operei Naționale București, cu distribuții de valoare în care au excelat toate numele mari ale primei scene lirice din România.

Este una dintre cele mai cunoscute opere din lume, povestea prezintă consecințele unui devotament fără margini. Iubirea dintre Cio-Cio-San și Pinkerton, un ofițer din marina americană, are un deznodământ tragic când bărbatul se întoarce acasă cu o altă femeie. Cum nu poate suporta durerea și dezonoarea, Cio-Cio-San se sinucide cu sabia tatălui său, potrivit tradiției.

Putem avea alegeri parlamentare anticipate?

Guvernul Orban îşi va asuma răspunderea pe legea privind alegerea primarilor în două tururi. Ce presupune procedura? Executivul va merge în faţa Parlamentului, iar legea va fi adoptată fără dezbateri şi fără un vot propriu-zis. În schimb, Opoziţia poate depune moţiune de cenzură în termen de trei zile. Dacă moţiunea de cenzură trece, Guvernul Orban pică, la pachet cu alegerea primarilor în două tururi. Dacă PSD nu reuşeşte să strângă o majoritate pentru a trece moţiunea de cenzură, legea electorală modificată de Guvern se consideră adoptată. Ulterior, PSD o poate contesta la Curtea Constituţională (CCR). Dacă trece şi de Curte, merge la Cotroceni pentru promulgare, pe urmă intră în vigoare.  

Potrivit unor surse politice, PNL crede că CCR nu va bloca modificarea legii electorale, pentru că schimbările nu restrâng dreptul al vot, dimpotrivă: sistemul în două tururi oferă o legitimitate şi mai mare primarilor. Pe de altă parte, PSD crede că va câştiga la Curte, pentru că Guvernul a modificat legea cu doar cinci luni înainte de alegeri, pe când magistraţii CCR au cerut, în decizii anterioare, ca sistemul electoral să nu fie schimbat cu mai puţin de un an înainte de scrutin. PSD controlează patru din cei nouă judecători ai CCR, iar PNL numără tot patru. Balanţa va fi înclinată de magistratul numit de UDMR.

Joi 27 februarie-Nunta lui Figaro

Opera Națională București prezintă joi, 27 februarie, începând cu ora 18:30 spectacolul „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart. Regia poartă semnatura lui Alexander Rădulescu, scenografia a fost realizată de către Adriana Urmuzescu, maestru de cor Daniel Jinga, asistent de regie Ştefan Neagrău.

Opera „Nunta lui Figaro” a fost compusă în lunile martie și aprilie ale anului 1786. Ideea unei opere inspirată de piesa lui Pierre Beaumarchais, care crease scandal în Franța, a aparținut atât compozitorului cât și libretistului Lorenzo Da Ponte. Acesta a povestit într-o scrisoare adresată unui prieten: „Nu isprăvesc să scriu cuvintele și Mozart le si concepe muzica”.

„Nunta lui Figaro” este prima operă la care au colaborat Mozart cu libretistul Lorenzo Da Ponte. Cei doi au mai realizat împreună operele „Don Giovanni” și „Così fan tutte”. Mozart a fost cel care i-a adus lui Da Ponte o copie a piesei lui Beaumarchais, iar acesta a transpus-o într-un libret în numai 6 săptămâni, traducând textul în italiană, punându-l în versuri și excluzând toate trimiterile politice. Libretul a primit în final aprobarea Împăratului Joseph al II-lea, iar premiera a avut loc pe 1 Mai 1786 la Burghtheater Wien. În pofida succesului, s-au jucat doar 9 reprezentații. Acestea aveau o durată de 4 ore, iar publicul entuziasmat solicita deseori bis-uri care dublau acest timp. Se pare că, Împăratul a emis o hotărâre în legătură cu numărul de bis-uri ce puteau fi acordate în cadrul unei reprezentații cu „Nunta lui Figaro”. În 1789 spectacolul a fost reluat, Mozart și Da Ponte au adus mici modificări muzicale, adaptând partitura pentru interpretarea rolului Susanna. Una dintre marile iubiri ale lui Mozart se spune că a fost interpreta de la premieră a rolului Susanna din „Nunta lui Figaro”, Nancy Storace.

Corneliu Baba-Confesiuni si jurnale

Muzeul Național de Artă al României vă invită pina pe 29 martie 2020 la o expoziție – confesiune avându-l, din nou, ca protagonist pe Corneliu Baba. Expoziția include atât lucrări provenind din patrimoniul MNAR și din colecția artistului, cât și documente personale din perioada 1965 – 1977.

Demersul curatorial se sprijină pe însemnările și reflecțiile artistului din acest interval cronologic și fac obiectul celui de al doilea volum din seria Corneliu Baba. Parcurgând însemnările din jurnalul său, îl regăsim pe artist din ce în ce mai retras în liniștea atelierului din strada Pangratti, în fața șevaletului sau a caietului de atelier, frământat de îndoieli și bântuit câteodată de sentimentul neîmplinirii a ceea ce și-a dorit mereu să facă – pictură, și numai pictură.

„Când mă urc pe lădița mare și încep să lucrez la personajele compozițiilor mele, mă transform. Nu mă gândesc decât la lucruri care depășesc aceste mărunte griji de-a plăcea. Pictura mea nu trebuie să placă, ci să emoționeze pe valori mari plastice și umane”. (Corneliu Baba, Confesiuni și Jurnale (1965 – 1977).

SF Politic 44-Curcubeul atractiei universale

Asta a fost de la afișele electorale. Pesediștii s-au mânjit cu galben de la peneliști, peneliștii, invers, s-au mânjit cu roșu de la pesediști. Nimeni nu știe cum s-a întâmplat. A fost așa, o amestecătură în parlament. Roșu pe scări, galben pe pereți, prin birouri, prin sălile de ședințe, nu se mai putea înțelege om cu om. Cum dădeau mâna cu alții, cum se mânjeau cu culorile lor de partid.

Chiar și pedeliștii reformați și pelediștii făceau schimb de culoare cu useriștii, cu ecologiștii, cu câțiva țărăniști.Tu care ești? Tu de unde vii? Tu al cui ești? Ce bogăție de culori? Oare cum s-o fi întâmplat? Cine știe? Poate că universul e pe ducă, mi-am zis, se amestecă toate culorile, asta e, sfârșitul. Era o coadă mare la benzină, la Cișmigiu, coadă mare la primărie, coadă mare la aeroport. Clar, e clar, care poate, o șterge din București acum că se amestecă toate culorile într-un hal fără de hal. Uite, și niște stele o iau razna, sunt verzi, mov, maro, portocalii. Eu, nu știu cum se face, în nebuneala generală, mă trezesc, așa, că n-am nici o culoare. Mă uit într-o oglindă, mă uit într-o vitrină, mă uit într-o băltoacă. Nimic. Nu se poate, nu se poate să fac opinie separată. Manifestanții din Piața Victoriei și ei sunt acum roșii, verzi, albaștri, galbeni, sindicaliștii la fel, actorii, ha, ha, ha, curcubeu în toată regula. Hotărât lucru, se întâmplă ceva în univers.

Dragnea, uite, e la DNA. Dar, mă întreb, universul trebuia să facă treaba asta? Și ce se întâmplă cu camarila rusă? Dar cu vajnicii kulturnici care se pupă cu americanul de cum coboară din aeroplan la Băneasa? Îl strig pe Ilie, pe Luterană. Băi, Ilie, vezi cum calci, că umpli strada de nuanțe îngerești, culori îngerești ai lăsat pe Mitropolie, pe Inter, pe Teatrul Național. Ilie se uită după mine, peste umăr, Doamne iartă-mă, treceam și eu pe aici, zice, eu mă uit în urmă să văd pe cine vede el în urmă. Trec niște sindicaliști din Giurgiu, bălțați foarte, dar nu zăresc printre ei pe nimeni cunoscut.