Istoria pandemiilor,episodul 3-Marea Ciumă din Londra: Izolarea bolnavilor

Ultima mare epidemie de ciumă care a lovit Anglia a avut loc în anii (1665-1666). Molima făcea deja ravagii pe continent, așa că englezii au impus carantina pentru marinarii care veneau din porturile afectate. Această măsură nu a fost însă îndeajuns. Bacteria a fost adusă cel mai probabil din Olanda. Epidemia s-a declanșat în Anglia în primăvara anului 1665. În numai 18 luni, epidemia a ucis 100.000 de oameni, aproximativ un sfert din populația Londrei la acea dată. În timp ce aristocrația a fugit din Londra, inclusiv regele Carol al II-lea al Angliei și familia sa, autoritățile locale au încercat să ia diferite măsuri pentru a stopa răspândirea molimei. Deși la acea dată nu se știa cum se transmite ciuma, mulți bănuiau că animalele ar contribui la transmiterea bolii. Așa că autoritățile au ordonat uciderea tuturor câinilor și pisicilor din oraș. Această măsură s-a dovedit foarte neinspirată, având în vedere că ciuma era transmisă prin intermediul șobolanilor, iar câinii și pisicile puteau să țină sub control răspândirea acestor rozătoare. Alte măsuri s-au dovedit ceva mai inspirate. Autoritățile au interzis toate evenimentele publice și au luat măsuri pentru izolarea bolnavilor în locuințele lor. Pe ușile caselor în care locuiau persoane contaminate era pictată o cruce roșie, iar noaptea treceau căruțe care colectau cadavrele. Victimele ciumei erau înhumate în gropi comune.

SF Politic 102-Constantin Mille se războiește cu IC Brătianu

Pagină de jurnal. Dragă jurnalule, azi a nins molcom peste București așa că m-am plimbat pe Calea Victoriei. Papa Jaques s-a întors de la Paris cu vești. Se pare că lucrurile vor merge bine. Cum treceam cu trăsura prin fața Palatului Regal ne-a tăiat calea un bărbat ciudat. Era verde, înțelegi dragă jurnalule, era verde tot, din cap și până-n picioare.

Strada era pustie. Birjarul moțăia pe capră. Ochii bărbatului m-au sfredelit cu dragoste, vai, ce spun eu, să știi, cred că m-am îndrăgostit de el. Unde mai pui că a apărut așa, dintr-odată, parcă ar fi venit din cer. Mi-a trimis o sărutare pe un fulg de nea de m-am înroșit toată, dragă jurnalule. Cum am întors la Ateneul Român, s-a ținut după noi un copilandru care vindea Adevărul. Adevărul îl face harcea-parcea și astăzi pe IC Brătianu acuzându-l de toate relele. Papa Jaques spune că, în mod sigur, Constantin Mille, directorul ziarului, are un ce interes politic. Eu nu mă pricep la politică dragă jurnalule. Dar ce se aude? Aud clopoțelul. A adus cineva niște trandafiri. Ce minunăție dragă jurnalule. Pe partea cealaltă a străzii îl zăresc pe bărbatul verde, verde. Nu e nimeni pe stradă, e numai el și numai el. Mă privește. Îl privesc.

Papa Jaques ar avea el ceva de spus despre toată povestea asta. Vine unchiul Popovici de la Giurgiu, chiar acum intră în casă. Zice că turcii ar încerca niște manevre pe Dunăre și că rușii ar vrea să forțeze frontiera în Nord. Papa Jaques zice însă că la Paris totul e bine. Aș vrea să fie așa, să nu mai fie vânzoleală în țară. Săptămâna viitoare o să merg la Cluj. Vreau de mult să văd Clujul. Cred că bărbatul cel verde o să vină să mă urmărească! Ce frumos o să fie.

Da, o să-și ia bilet întreg la tren și o să intre în compartimentul meu ca din întâmplare. Vai, ce nebunie! Ce tare îmi bate inima! Da, e secretul meu. Simt că la Cluj vom intra în vorbă. Poate că o să mă invite la teatru sau la un desert, la o cafenea. Mor de curiozitate, dragă jurnalule.

SF Politic 101-Al zecelea razboi mondial

Într-o bună dimineaţă, Aglaia Protopopescu a început să scoată nişte sunete teribil de ciudate care s-au auzit până și-n balconul central de la Casa Poporului, și la Guvern, și la Președinție ,iar Mitică de la număru’ 666, din colț, de lângă Gara de Nord, a izbucnit într-un hohot de râs. Proprietarul pensiunii în care locuia Aglaia Protopopescu a somat-o să-şi facă bagajele, iar o vecină a reclamat-o la poliţie, la DNA, la SRI, la FNI, la ICRAL, la CAS, la Avocatul Poporului, mă rog, prin toate părțile. Duba poliţiei nu a venit pentru că pe plajă tocmai se prăbuşise un satelit american. Aglaia Protopopescu s-a dus să vadă şi ea ce şi cum. A continuat să scoată sunetele acelea imposibile enervându-i pe reporterii postului local de televiziune şi scoţându-l din pepeni pe un parlamentar sosit la faţa locului. Aglaia Protopopescu nu s-a speriat atunci când nişte derbedei au vrut s-o violeze printre boscheţii de pe plajă şi i-a croit voiniceşte cu umbreluţa ei mâncată de molii. Arcibald de la Arsenal ne-a povestit seara târziu că Aglaia Protopopescu s-a dus pe digul dinspre Farul Genovez şi că a început să scoată sunete din ce în ce mai asurzitoare. Într-un târziu a apărut un cârd de balene şi Aglaia Protopopescu s-a aruncat în valuri preschimbându-se într-un caşalot. Analizându-se în laboratorul poliţiei, un fir de păr al fostei soprane, a ajuns la concluzia că ea avea în codul genetic o jumătate de program cetaceic. O balenieră finlandeză a dus cu ea un gramofon la Polul Nord şi a reuşit să filmeze caşalotul Protopopescu. Căpitanul balenierei a povestit reporterilor că faimosul exemplar a lăcrimat tot timpul cât prin iarna polară a răsunat glasul cristalin al fostei soprane. Al zecelea război mondial a îngropat povestea asta zguduitoare sub zece milioane de morţi într-o singură noapte. Dar povestea asta are un alt sfârșit pe care o să vi-l spun altădată pentru că acum, pe strada noastră trec alde Tăriceanu, CTP, Dragnea, Iohannis, Maseratti, Trump, Olguța, Putin, Macron, Codruța, Fergusson, Fidel Castro, Elvis, Cioran, Patapievici, Tudor Gheorghe, mă rog, multă lume, e și Esca, și Mircea Badea, și Gâdea și Manolescu, și Fernandel și Colea Răutu și Ana Lesko și Gagarin, Amstrong și Dalida, Eminem, Brad Pitt, Fărămiță Lambru….Stai, Fărămiță Lambru? Poate Bebe Prisada sau Toma Caragiu! Unde se duc? Poate că ar trebui să întreb, de ce trag clopotele Mitică, de fapt, dar ia-l de unde nu-i pe Mitică. Mitică e chemat la DNA să zică nu știu ce, în știu ce cauză, că ar fi zis că, așa, și pe dincolo, Curtea Constituțională ar fi virusată de niște sataniști, dar de unde să știe el, bietul de el Mitică?!

SF Politic 100-Revolutia

– Revoluţia nu e nici pe departe fractura sau moartea termică a istoriei, pacea eternă fiind un moft de salon, căci fiinţa e în zbaterea ei, în căutarea ei nervoasă dedată actelor violente, risipirea lui unu sau descompunerea unicului său număr, artefact fiind, al unicatului, violent şi tragic, se bagă în vorbă sfioasa armelină din comitatul Exxom dezvăluindu-şi natura filozofică în toată splendoarea ei, chiar lângă cortina de catifea, grea, pufoasă și grea. Bineînțeles că eram cu toții la teatru, la Național. Bineînțeles că băteam din palme la fiecare replică, să ne audă marii actori ai neamului, dragii de ei.Pe trotuar, mare vânzoleală. Ba că vine cometa, ba că vin americanii, ba că vin chinezii, ba că vin austriecii să ne fure curentul, ba că vin somalezii să ne fiarbă în suc propriu, în cazanele de la comenduirea națională.

– Nu mai e națiunea, gata cu prosteala! a decretat Popovici de la Arsenal, trecând prin Kogălniceanu să ia tramvaiul către Filaret.

Acum, ce să zic, era o Revoluție Galbenă în Piața Chibrit. În Piața Amzei era o Revoluție Roșie. Da’ roșie. În Dorobanți se stârnise o Revoluție Albastră. În Piața Victoriei unii tot căzneau o Revoluție Albă. La Unirea, niște menșevici aduși de un val magnetic dintr-ul pliu temporal, încercau să convingă lumea.

– L-am văzut pe Tony Blair. Era braț la braț cu Po-nta pe Magheru, la Scala. Mâncau profiterol, să mori tu dacă mint! strigă Ba-dea lui Gâ-dea, care se interpela cu Cris-to-iu, care se înjura vârtos cu Po-pescu, care suduia pe Ro-man, care nu se avea pe bune cu Cons-tan-ti-nescu, acela de-l critica pe Bă-ses-cu, certat cu Anto-ne-scu, certat cu Or-ban, certat cu Van-ghe-lie, care-l trăgea de atenție pe Jo-han-is, care-l trăgea de urechi pe Kogălniceanu să nu mai ia tramvaiul către Filaret.

SF Politic 99-Un fel de APOCALIPSA

La sfârşitul lui septembrie, s-a întors de pe mare navigatorul Garneo Diaz. Aducea cu el nestemate, hărţi noi şi poveşti cutremurătoare despre dragoni şi şerpi electrici. O vreme ne-am lăsat fermecaţi de limbuliţa lui. Pricolici, groparul, m-a tras de mânecă şi mi-a spus că Garneo Diaz nu avea puls. Un mort animat, fără îndoială.Era în puterea gândurilor cuiva de pe mare. M-am urcat în far însoţit de Pricolici şi ne-am uitat în zare cu ocheanul lui adus de la Genoa. Hăt, departe, se ghicea o corabie care avea prora cu un cap de diavol. MORTALIDA. Aşa se numea corabia şi plutea în cercuri largi lăsând în urmă un nor de pucioasă. Pricolici l-a adus pe Kraps, tunarul. Vreme de câteva ceasuri ne-am chinuit să luăm în cătare corabia şi s-o spulberăm. in minte bine, Blavonia a venit în fugă până la far şi ne-a ameninţat în fel şi chip. După prima salvă, pielea i s-a crăpat şi i-a ţâşnit sângele pe gură. I-au luat foc sfârcurile. Kraps tunarul a prins-o pe nefericită în cătare şi-a spulberat-o cu o ghiulea de gran. Pe urmă, dacă nu mă înşel, a trecut cometa Blao şi a venit şi un călător stelar să afle ce şi cum. Zarnabal l-a omenit cu miel şi vin de Medelira. Apoi l-a ucis ca să-i fure pachetul de energie din raniţă. Noi l-am judecat în pripă pe criminal şi l-am spânzurat de un stejar aflat nu departe de ţărm. Apoi ne-am dus să punem nişte flori de brizel dincolo de Talpa Cerului unde îngropasem rămăşiţele corabiei MORTALIDA. Ne-am rugat câteva clipe. Apoi, Kraps, tunarul, a cântat un cântecel de cătănie iar noi am văzut alaiul morţilor făcându-ne semne vesele de pe steaua Green. Dar lasă asta, DNA s-a dizolvat, Europa s-a scufundat în mare, Rusia e pe chituci, America a fost luată de o tornadă și noi, românii, ca să vezi, am ajuns stăpânii lumii.

SF Politic 98-Ultimul politician din lume

M-a trezit în zori zumzetul gâzelor argintii care zburau de colo-colo pe deasupra deşertului. Eram mahmur după cheful în doi din cursul nopţii. Am coborât din pat încercând să-mi găsesc papucii. Am bâjbâit pe sub masă. În van. Pesemne că-i aruncasem cine ştie pe unde. Am privit pe fereastră. Oceanul de nisip era acolo. În vis mă plimbasem pe o câmpie verde, verde şi, cred, adormisem într-o căpiţă de fân. Ei bine, aşa, dormind, cu parfumul acela nemaipomenit pătrunzându-mi în toţi porii, am visat deşertul.

Barbate-miu,dormea încă. Faţa lui era străbătută de un zâmbet. Pe moment l-am invidiat. Capul îmi era ca de plumb, nu-mi găseam papucii şi deşertul era la numai câțiva paşi. Şi el,barbate-miu, se amuza de minune prin somn. Am coborât în bucătărie să beau o cafea. Am deschis fereastra şi valul de căldură m-a învăluit cu repeziciune. Mi-am băgat capul sub robinet. Mi-am clătit gura. Apa avea un gust sălciu. Ca­feaua avea un gust sălciu. Aerul avea un gust sălciu.

Am ieşit pe terasă şi m-am aşezat în balansoar. Pe drum nu se zărea nici o maşină. Nu mai ştiam în ce zi a săptămânii eram. Mi-aş fi dorit să fie duminică şi să lenevesc până noap­tea târziu. Vântul lipise de balustradă o foaie de ziar. Mi-am aruncat în treacăt privirea pe ea.

Foşnetul hârtiei îmi aducea aminte de lumea civilizată. Am căscat. Chiar în josul pagi­nii era un articol în care se vorbea despre primul om care coborâse pe Marte. Am încercat să-mi închipui cuvintele sale pe care, e drept, le aştepta o întreagă omenire cu sufletul la gură.

Ceva senzaţional, desigur.

– Votați-mă!,a strigat,omul de pe Marte

SF Politic 97-Pestisorul de aur i-ti indeplineste 3 dorinte,nu mai multe

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis președintelui, într-o bună zi, peștișorul de aur, ieșit, nu se știe cum, dintr-o picătură de ploaie poposită pe balconul Palatului de la Cotroceni, așa, ca din întâmplare.

– Păi, Germania să conducă lumea, Germania să conducă lumea, Germania să conducă lumea, na, Ich freue mich sehr, weil ich Deutscher bin.

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis peștișorul de aur președintelui Senatului.

– Vreau să fiu președinte-de-senat pe viață, vreau să nu fiu stresat de DNA, vreau s-o arestați pe Codruțaaaaaaaa!

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis peștișorul de aur prim-ministrului.

– Vreau să fiu prim-ministru pe viață. Vreau să fiu prim-ministru pe viață, auzi, peștișoruleeeee?! Vreau să fiu prim-ministru pe viață

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis peștișorul de aur celui mai promovat scriitor din România, adică împins în față, așa, cu forța, de gașca lui literară.

– Vreau să iau Premiul Nobel și, așa, de trei ori, să nu-l mai ia niciodată, dar, înțelegi, nimeni, niciodată!

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis peștișorul de aur președintelui PSD.

– Vreau să fiu președintele PNL, de trei ori.

– Pune-ți trei dorințe, i-a zis peștișorul de aur președintelui PNL.

– Vreau să fiu președintele patriei noastre, de trei ori.

Moș Ion Roată, Petre Țuțea și Marghioala din Prăjești i-au zis peștișorului de aur că dorința lor e ca toți românii SA CISTIGE LA LOTERIE.

Istoria Pandemiilor,episodul 2.Inventarea Carantinelor

L0004057 The plague of Florence in 1348, as described in Boccaccio’s Credit: Wellcome Library, London. Wellcome Images images@wellcome.ac.uk http://wellcomeimages.org The plague of Florence in 1348, as described in Boccaccio’s Decameron. Etching by L. Sabatelli after himself. Engraving By: Giovanni Boccaccioafter: Luigi Sabatelli and Pier Roberto CapponiPublished: – Copyrighted work available under Creative Commons Attribution only licence CC BY 4.0 http://creativecommons.org/licenses/by/4.0/

A doua pandemie de ciumă, provocată de aceeași bacterie, Yersinia pestis, a lovit Europa în 1347. Boala a ajuns în portul Messina din Sicilia, fiind adusă de o corabie genoveză din orașul Caffa, o colonie genoveză din Crimeea. De aici, molima s-a răspândit fulgerător în toată Europa. În numai patru ani, aproximativ o treime din populația continentului a fost ucisă de această boală. Nici de această dată oamenii nu știau cum se transmite boala, dar au înțeles că este contagioasă. Autoritățile din orașul Ragusa (astăzi Dubrovnik) aflat la vremea respectivă sub control venețian, au instituit o perioadă de izolare de 30 de zile pentru marinarii care soseau în port, pentru a demonstra că nu sunt bolnavi. Ulterior, venețienii au mărit perioada de izolare forțată la 40 de zile (quarantino), aceasta fiind originea carantinei. Probabil că această măsură, care se practică și în prezent în timpul epidemiilor, a contribuit la stoparea primului asalt al ciumei asupra Europei Medievale. Ulterior, molima a reapărut cu regularitate până la sfârșitul secolului al XV-lea, apoi din ce în ce mai rar până în secolul al XIX-lea.

SF Politic 96-Zdrobeste virusul cu CIOCANUL

Umblă Terente pe scara blocului de la un etaj la altul și vorbește-n dodii. Zice că virusul are un fel de cămășuță de protecție și că-i dă la cap cu un ciocan, praf face virusul. Capsidă, îi zice, zice profa de biologie de la etajul trei.

Terente mormăie, zdrobește cu ciocanul toți virușii spânzurați pe scări. Le dă la cap, la cămășuță, la capsidă. Nu știu care de la etajul zece zice că Terente s-a curentat la cap și că a luat-o razna dar că nu e rău că, dacă virusul emite unde radio, atunci îl plesnim cu ultrasunete, meserie. Dar dacă stai să te gândești, Terente nu stă deloc cu brațele în sân și a pornit la luptă cu dracul acela de virus. Altul, de la etajul cinci, zice că virusul e venit din spațiul cosmic aruncat de extratereștrii care s-au înțeles pe ascuns cu chinezii, cu americanii, cu venusienii. O fi, ce ne pricepem noi?! Până una alta, de la etajul trei răsare un fizician care zice că singura strategie de luptă e să imunizăm toți oamenii din bloc prin diverse metode, și vechi, și ancestrale, și moderne, să le dăm vitamine, frate, să le dăm ceaiuri, să-i înveselim. Să-i înveselim, întreabă madam Calomfirescu intrigată de ce mai spunem și noi, așa adunați pe scară, solidari, foarte solidari.

Dacă ești posomorât, panicat, înfricoșat, îngândurat, virusul te găsește cu sistemul imunitar vraiște și-ți face felul. Numai bucuria și buna dispoziție, prietenia și solidaritatea îți dezvoltă sistemul imunitar meserie. Terente tot umblă mai departe cu ciocanul pe scara blocului, pe la lifturi, pe la uși și, poc, poc, poc zdrobește virusul cu ciocanul să nu care cumva să moară careva de pe scara noastră, bravo Terente, strigă madam Filofteia, nu știu care de la opt aduce un kil de cătină șparlit în nocturnă de dincolo de calea ferată, cătină nene, cu miere, așa băgăm în noi ca să ne susținem imunitar la cote înalte, na o felie de ghimbir, strigă madam Popescu de la șapte, dar o vitamină nu vreți, vrem, strigăm noi în cor, Bebe de la Arsenal vine și el cu un braț de vitamine din Suedia, ne zice ceva de celulele T, cum, băi, ne zice de limfocite, cum băi, nu știu care ne pune să facem gargară cu apă sărată și să prizăm apă sărată pe nas, că apa sărată vine din oceanul primordial și ne vindecă de toți virușii din lume, Terente poc și poc, stâlcește virusul pe casa scării, cum de-l vede, numai el știe, îl vede așa, Terente, pe virusul ticălos, îl vede în infraroșu, în subspațiu, în hiperspațiu, Terente ăsta e un fel de vizionar al subatomicului, uite-l colo, sub preș la alde Olimpiu, la alde Raul, la alde Pompiliu, așa, așa, strigă întreaga suflare a blocului, noi luptă și ne-apărăm, strigăm cu toții de se aude departe, prin ferestrele larg deschise, noi nu ne lăsăm, noi nu murim, noi ne caftim, frate cu virusul ticălos, madam Aftotanidis vine cu o canțarolă cu niște fiertură, leacuri de-ale ei, băbești, cu flori de păducel, cu frunze de leurdă, cu ramuri din alea tari și acrișoare de cireș, ia, beți aici, de la mama, scara întreagă izbucnește în plâns, plânge fiecare din vreun motiv de-al lui, care de bucurie, care de frică, care de leac din acela de descătușare psihică, celulele T se nasc, așa, ca prin minune, din coloana noastră vertebrală care e dreaptă, frate, e foarte dreaptă, ne ridicăm așa, în bătaia soarelui și nu ne lăsăm trântiți în genunchi de un rahat de virus, ne războim cu el, îi dăm la cap, Terente, poc și poc și iar poc, tot strivește virusul cu ciocanul de se aude departe, hăt departe, în Englitera, în Francia, pe planeta Marte, de tremură extratereștrii de frica noastră de ce războinici și viteji suntem.

Istoria Pandemiilor,episodul 1.Ciuma lui Iustinian: A dispărut de la sine?

4×5 original

Prima pandemie consemnată în istorie a fost cauzată de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma sau pesta, o boală infecțioasă deosebit de contagioasă. Trei dintre cele mai mortale pandemii din istorie au fost provocate de această bacterie. Yersinia pestis infectează unele animale, în special rozătoarele, și este transmisă la oameni de purici.

Ciuma lui Iustinian a ajuns la Constantinopol în 541. Bacteria a fost transportată peste Marea Mediterană din Egipt de vasele care aduceau cereale în capitala Imperiului Bizantin. Ciuma a decimat Constantinopolul și s-a răspândit rapid în Europa, Asia, Africa de Nord și Arabia, ucigând între 25 și 50 de milioane de oameni, conform estimărilor istoricilor moderni. Deși numărul victimelor este imposibil de stabilit cu precizie, mulți istorici estimează că Ciuma lui Iustinian a ucis aproape 50% din toată populația planetei la acea dată.

Această primă pandemie de ciumă a lovit periodic mai multe zone ale Lumii Vechi și dispărut la jumătatea secolului al VIII-lea, cel mai probabil de la sine, având în vedere că oamenii nu înțelegeau cum se transmite boala și nu puteau să ia nicio măsură pentru oprirea ei, în afară de a încerca să-i evite pe cei bolnavi.