Arta de a avea intotdeauna dreptate-Arthur Schopenhauer

DESCRIERE

Adversarul trebuie infuriat (Stratagema VIII)

Apelati la argumente absurde (Stratagema XV)

Aparati-va despicand firul in patru (Stratagema XVII)

Intrerupeti si deturnati discutia (Stratagema XVIII)

Argumentul autoritatii (Stratagema XXX)

Nu inteleg nimic din ce-mi spuneti (Stratagema XXXI)

In teorie da, in practica nu (Stratagema XXXIII)

Interesele sunt mai presus decat ratiunea (Stratagema XXXV)

Luati disputa la modul personal, proferati injurii si purtati-va ca un necioplit (ultima Stratagema)

Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie1756Salzburg – d. 5 decembrie1791Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice.

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime. În 1862 Ludwig von Köchel a clasificat și catalogat compozițiile lui Mozart, fiind numerotate cu mențiunea KV (Köchel-Verzeichnis = catalogul Köchel). Ultima sa creație, Recviemul în re minor, are numărul 626.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.

A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicalăetc.

Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operădin lume, sunt: Răpirea din SeraiNunta lui FigaroDon GiovanniCosi fan tutteFlautul fermecat.

A mai compus 19 mise, cantatemotete pentru soprană și orchestră, oratoriul „Die Schuldigkeit des ersten Gebots” și, în fine, Recviemul în re minor.

Wolfgang Amadeus Mozart (n. 27 ianuarie1756Salzburg – d. 5 decembrie1791Viena) a fost un compozitor austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. https://www.youtube.com/watch?v=df-eLzao63I

Regele Carol al 2 lea,intre Pasiune si Datorie-partea a 3-a

Duduia care l-a cucerit cu mămăligă, lăutari şi umor fără perdea

Carol și Elena Magda Lupescu (1896-1977) s-au cunoscut la un film, când aceasta era căsătorită cu un locotenent, Ionel Tâmpeanu. Enciclopedia Britanică o caracterizează drept: „o aventurieră româncă, cu o viaţă amoroasă scandaloasă, roşcată, cu ochii verzi, un pic durdulie şi cu un bun simţ al umorului” (Encyclopaedia Britannica, 2010)

Regele a rămas fulgerat de frumuseţea sa şi au devenit amanţi. Îndrăgostit lulea de roşcată, nu va ezita să renunţe la tronul României în anul 1925, când fuge împreună cu aceasta la Paris, devenind un bărbat liber sub numele de Carol Caraiman. În lipsa lui este numit rege fiul său minor Mihai.

n Franţa, „Carol Caraiman ducea o viaţa fericită alaturi de „Duduia sa” aşa cum îi plăcea să o alinte şi între cracii căreia se pierdea… căci numai ea îi mai putea produce erecţiuni”, scrie Constantin Argetoianu. Era însă urmărit de către servicile secrete ale Siguranţei statului care aveau la rândul lor un nume de cod pentru amantă: „Roaiba”. Între petreceri și casinouri, Lupeasca avea grijă ca regelui detronat să nu-i lipsească nimic.

„Îi gătea mămăligă după care regele era înnebunit, mâncare tradiţională românească, asculta muzică populară şi făcea glume fără perdea” (Paul D.Quinlan, Regele Playboy, Carol al-II-lea al României, 2010).

Foarte mulţi politicieni ai vremii au considerat că, în spatele tuturor deciziilor luate de către Carol, se ascundea fusta amantei roşcate. „Oricine este împotriva acestei legături devine vrăjmaşul lui şi oricine este pentru, prietenul lui” mai scria Argetoianu.

În vara lui 1930 revine în ţară şi, cu ajutorul primului ministru Iuliu Maniu, devine Regele României sub numele de Carol al-II-lea. Cei 10 ani de guvernare au fost foarte complicaţi, dar nu a părăsit-o pe Elena Magda Lupescu. În memoriile sale Duduia afirma că „regele avea nevoie de afecţiune şi că a avut grijă de el ca şi cum ar fi fost un copil întrucât de cele mai multe ori îi lipsea mama sa, regina Maria” (E. Lupescu, Memoriile. M-au denumit jidovca cu părul roşu, 2013)

Până ce moartea ne va despărţi

În 1938, Carol al-II-lea inaugura o perioadă neagră în Istoria României şi anume dictatura regală. Începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi complicaţiile din ţară îl obligă pe Carol al-II-lea să abdice doi ani mai târziu în favoarea fiului său Mihai, sprijinit de către mareşalul Antonescu. El şi Lupeasca fug pentru a doua oara din ţară, în Portugalia. Apoi de teama războiului vor trece peste Atlantic în Cuba, Mexic şi Brazilia. Aici la Rio de Janeiro cei doi exilaţi se vor căsători civil. Magda Elena Lupescu devenea Prinţesă de Hohenzollern pentru prima oară, iar după terminarea conflagraţiei mondiale, in 1947 se căsătoreau religios în Europa. Duduia avea 50 de ani

şi devenea moştenitoarea legală a averii fostului rege. Matrimoniul oficial a mai durat aproape şase ani, în Portugalia la Estoril până în anul 1953, când se produce moartea lui Carol al-II-lea în urma unui stop cardiac.

Nu putem încheia această istorie decât aşa cum am început, cu o afirmație de pe la 1940, care aparţine Oliviei Manning, o scriitoare engleză care a trăit la Bucureşti în perioada interbelică, afirmație care dovedește imaginea pe care o avea Carol al-II-lea în mentalitatea populaţiei de atunci:

„Întoarse o monedă de un leu pe partea imprimată cu un cocean de porumb şi spuse: Un portret al Măritei şi Glorioasei sale Majestăţi, regele Carol al-II-lea. Dumneata, draga mea, s-ar putea să nu recunoşti asemănarea, dar sunt multe alte doamne pentru care nu ar fi o problema”.

Regele Carol al 2 lea,intre Pasiune si Datorie-artea a 2-a

, tânărului de Hohenzollern îi trebuia o soţie de rang înalt. Familia a ales-o pentru el pe Olga a Rusiei, fiica ţarului Nicolae al-II-lea, dar prinţul Carol nu a fost prea încântat. La aceea dată el era îndrăgostit de-o tânără româncă, Ella Filiti, prietena bună a surorii lui, Elisabeta. „Păsărica”, aşa cum o alinta viitorul rege, a fost prima lui iubire de la 20 de ani. „Păsărica te iubesc, te iubesc te iubesc…. aş avea puterea să-mi părăsesc familia, ne-am putea căsători şi tu ai putea deveni regina mea” (Paul Lambrino, Carol al-II-lea, 1988).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Pe la 1920, Alteţei i se prezintă altă „Păsărică”: Maria Martini, o frumoasă transilvăneancă, ce ar fi fost plătită să-l facă pe Carol să o uite pe „Zizi”. Aproape trei ani l-a consolat Maria până a rămas însărcinată şi a trebuit să iasă din scenă. Contra unei sume de bani, cu siguranţă.

Tatăl lui Carol, regele Ferdinand I, a acceptat însă cea de a doua căsătorie a fiului său risipitor cu prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. Evenimentul s-a petrecut la Atena la 10 martie 1921. Apoi tinerii miri se vor instala la Bucureşti unde „Sitta” îi va naşte cel de-al doilea copil, Mihai, actualul şi ultimul rege al românilor. Tot Argetoianu menţiona următoarele:

„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena…când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale” (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Din cauza unor probleme de sănătate ale mamei și a nou-născutului, aceştia sunt trimişi în Grecia, însă gurile rele vorbeau că motivul pentru care a părăsit ţara prinţesa Elena era tratamentul pe care îl aplica soţul ei în pat. Tot acum începea și seria chefurilor şi a aventurilor proaspătului tătic.

Carol bântuia bordelurile din Capitală și era un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, afirma că: „regele culegea femei de pe stradă …şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă” (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).

Multe dame de companie au avut nevoie de intervenţia medicilor după o partidă cu prinţul moştenitor. Pentru a soluţiona problema, Carol ar fi folosit o invenție spaniolă de pe timpul regelui Fernando al-VII-lea „El Deseado” (Doritul), care folosea o pernuţă rotundă cu o gaură în mijloc când întreţinea relaţii sexuale cu regina Maria Cristina. (ziarul El Mundo, 3 nov 2008)

Argetoianu confirmă cele de mai sus menţionând că: „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o ședinţă mai scurtă sau mai lungă, îi dădea un bilet de 500 sau 1000 de lei. La ieşire, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu, şeful Prefecturii, care îi mai dădea 5000 de lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva”.

Este cunoscut faptul că a ajuns să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti pentru a fi tratat de o boală venerică.

Regele Carol al 2-lea,intre Pasiune si Datorie -partea 1

Una dintre cele mai mari probleme pe care le-a avut România în perioada interbelică a fost viața intimă a Regelui Carol al II-lea. Și asta pentru că relațiile sexuale ale monarhului au afectat, într-un mod sau altul, politica românească.

Regele a hotărât să renunţe la tronul ţării pentru a apăra dragostea ce i-o purta amantei sale. Deoarece viaţa amoroasă l-a influenţat să ia decizii nefaste pentru Regatul României, foarte mulţi oameni politici şi istorici ai vremii au evidenţiat în scrierile lor acest comportament ieşit din comun.
Lăsând umorul şi legendele urbane la o parte, ne putem întreba: care este totuși adevărul istoric despre cel supranumit în presa occidentală „The Playboy King”?

Regele Playboy între datorie şi pasiune

Carol al-II-lea (1893-1953) s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Castelul Peleş. La început, de educaţia lui s-au ocupat regele Carol I şi regina Elisabeta de Wied, care-i erau un fel de bunici adoptivi (tatăl lui Carol al II-lea, Ferdinand, fusese desemnat succesor la tron de către unchiul său, Carol I).

Apoi o guvernantă rece şi un educator elveţian homosexual, despre care Nicolae, fratele prinţului, menţiona următoarele:

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Virilitatea prinţului nostru are legătură cu boala de care suferea acesta: priapism. Se caracterizează printr-o permanentă erecţie, adeseori dureroasă şi care se vindecă doar realizând un act sexual, însă nu dispare după finalizarea raportului propriu-zis. Priapus era în mitologia greacă un zeu al fertilităţii reprezentat cu organ sexual de mari dimensiuni.

„Cu toate acestea, boala nu era de natură venerică, ci una a sângelei explicată prin încrucişările diferitelor grupări sanguine care s-au produs de-a lungul timpului în urma căsătoriilor pactate între familile europene de sânge albastru”

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Mesajele 2-8 din „Conversatii cu Dumnezeu”

2. E suficient. Nu este necesar sa concurezi pentru ceva sau sa te lupti pentru resurse. Tot ce trebuie sa faci este sa le folosesti.

3. Nu trebuie sa faci nimic. O sa faci mult, insa nu ti se cere sa faci nimic. Dumnezeu nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu comanda nimic.

4. Dumnezeu vorbeste cu toti, tot timpul. Intrebarea nu este: Cu cine vorbeste Dumnezeu? Intrebarea este: Cine asculta?

5. Sunt 3 principii de baza ale vietii: Functionalitatea, Adaptabilitatea si Sustenabilitatea.

6. Nu exista un asemenea lucru precum Bine sau Rau, exista doar Ce functioneaza si Ce nu functioneaza, in functie de ce incerci sa faci.

7. Intr-un sens spiritual, nu exista victime si nici ticalosi in lume, chiar daca in perceptia umana pare ca exista cu siguranta. Cu toate acestea, fiindca esti o parte din Divin, ceea ce se intampla in cele din urma este inspre binele tau.

8. Nimeni nu face nimic nepotrivit dat fiind modelul lor catre lume.

Traian Băsescu îl face praf pe Mircea Diaconu: ”A mers îmbrăcat ca un boschetar la Ateneu”

Traian Băsescu atac dur la adresa lui Mircea Diaconu după lansarea cadidaturii de la Ateneul Român

Traian Băsescu a fost invitat în emisiunea „Dosar de politician”, moderată de Silviu Mănăstire, unde l-a criticat aspru pe actorul Mircea Diaconu pentru felul în care s-a îmbrăcat în ziua în care și-a lansat, din fața Ateneului Român, candidatura la alegerile prezidențiale din toamnă. În limbajul său caracteristic, hai să-i spunem „colorat”, fostul președinte al României l-a numit pe actor „boschetar din Cișmigiu”,spunând în același timp că a jucat prost scena și că i se potrivesc cel mai bine rolurile de… prost!

Episcopul Robu a fost decorat,de Presedintele Romaniei

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat , decretul de decorare a Episcopului Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit romano-catolic de Bucureşti.

„Astfel, în semn de înaltă apreciere pentru excepţionala sa activitate pastorală şi socială, implicându-se în numeroase proiecte destinate societăţii româneşti, întreţinând o viaţă culturală bogată în jurul Bisericii şi contribuind la dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre România şi Sfântul Scaun, preşedintele României a conferit Ordinul Naţional «Steaua României» în grad de Cavaler Înaltpreasfinţitului mitropolit Ioan Robu”, precizează site-ul Administraţiei Prezidenţiale, http://www.presidency.ro.

ÎPS Ioan Robu este preot din anul 1968 si episcop al Vaticanului,din anul 1984 

Primul din cele 25 de MESAJE din cartea „Conversatii cu Dumnezeu”

1. Suntem cu totii unul. Toate lucrurile sunt un singur lucru. Exista doar un SINGUR LUCRU si toate lucrurile sunt parte din SINGURUL LUCRU care este. Acest lucru inseamna ca esti Divin. Nu esti corpul tau, nu esti mintea ta si nu esti sufletul tau. Esti o combinatie unica din acestea trei, care comprima Totalitatea ta. Esti o individualizare a Divinitatii; o expresie a lui Dumnezeu pe Pamant.

Conversatii cu Dumnezeu de NEALE DONALD WALSCH

Neale Donald Walsch ne face cunoscute cele 25 de mesaje de la Dumnezeu care ne pot schimba viata:

Neale Donald Walsch este unul dintre cei mai apreciati lideri spirituali actuali si este cunoscut indeosebi pentru seria de carti “Conversatii cu Dumnezeu”.

„Profetul” Walsch nu pretinde că e Mesia unei noi religii, ci doar un om nemulțumit care s-a așezat într-o zi cu stiloul în mână și cu câteva întrebări dure în inimă. Când își scria întrebările către Dumnezeu, și-a dat seama că El îi răspunde…Rezultatul nu este o carte despre predicții apocaliptice sau excentricități cultice, ci despre adevăruri perene și accesibile oricui. În volumul de față, Neale pune întrebări cu privire la probleme personale: dragostea și credința, viața și moartea, binele și răul, prosperitatea, natura adevărului spiritual și a relației cu Dumnezeu.Din dialogul purtat cu Divinitatea se desprind răspunsuri clare și ușor de asimilat. Volumul I din Conversații cu Dumnezeu reprezintă debutul unei serii de cărți care au schimbat milioane de vieți încă de la apariție, în anul 1995, și care inspiră și azi, cu aceeași putere, oameni din întreaga lume.

Continuând dialogul cu Dumnezeu, al doilea volum din „Conversații cu Dumnezeu” se mută de la problemele personale la preocupări globale, vizând economia și politica planetei. Vei găsi în acest volum întrebări despre natura timpului și a spațiului și despre sexualitatea umană, precum și despre considerentele geofizice și geopolitice ale necesității de a ne implica împreună, la nivel mondial, în soluționarea problemelor comune.Neale și Dumnezeu își reiau discuția și se îndreaptă către subiecte cu o miză mai mare decât problemele personale abordate în dialogul lor anterior, din volumul I. Iar reproducerea acestei conversații este remarcabil de bine organizată și articulată, de parcă Neale ne-a fi anticipat întrebările proprii. Cei doi interlocutori speciali analizează deschis și onest aspecte importante pentru noi toți, ca locuitori ai aceleiași planete, și construiesc posibile moduri în care se pot rezolva dificultățile dacă suntem cu toții dispuși să ne deschidem mintea și sufletul și să ne angajăm în propria convorbire cu Divinitatea.

În conformitate cu primele două părți din trilogia Conversații cu Dumnezeu, al treilea volum continuă să clarifice și să purifice apele noroioase ale existenței noastre spirituale, schimbându-și însă obiectul și miza: de la problemele individuale și globale la „adevărurile universale”, aplicabile tuturor nivelurilor existenței, de la acela microscopic până la macrocosmos.Volumul al treilea explorează unele dintre cele mai sensibile subiecte ale existenței noastre, la care ne gândim adeseori cu teamă și fascinație: Ce se întâmplă când vom muri? Ce este timpul? Suntem singuri în Univers?Dialogul lui Neale Donald Walsch cu Creatorul pune aceste întrebări și multe altele în termeni mult mai simpli și mai ușor de înțeles. Revelațiile primite, precum și mesajul constant și profund că, în cele din urmă, depinde de noi să le (re)cunoaștem ca adevăruri sau nu ne arată că Universul este un loc foarte interesant și că ne apropiem de realizarea potențialului nostru cel mai înalt odată ce înțelegem acest lucru.