„Baiadera”, o poveste de un exotism aparte, transmisă în cadrul Serilor de Operă Online (23 aprilie 2020)

Opera Națională București a prezentat iubitorilor baletului spectacolul Baiadera de Ludwig Minkus, în regia și adaptarea coregrafică Mihai Babuşka, în cadrul programului Seri de Operă Online. Evenimentul a avut loc joi, 23 aprilie 2020, începând cu ora 18.30.Creat în 1877 de către Marius Petipa pe muzica lui Ludwig Minkus și pe un libret al coregrafului realizat împreună cu Serghei Kudekov, povestea din Baiadera dezvoltă o temă romantică, ce a însemnat în istoria baletului trecerea de la epoca romantică la epoca clasică. Cadrul vechii Indii era la modă în epocă. Petipa s-a inspirat din moda epocii, dar a folosit propria sa estetică. Dacă pentru alcătuirea libretului a pornit de la poemul epic Sakuntala scris de poetul indian Kalidasa, „Regatul umbrelor” pare să fi fost inspirat de ilustrațiile lui Gustav Doré la Paradisul lui Dante. Exotismul, ființele supranaturale precum silfidele, umbrele, nimfele, se bucurau de mare popularitate, satisfăcând gustul epocii pentru feminitatea idealizată, fantastică, eterică.Coregraful Mihai Babușka despre montarea de pe scena Operei Naționale București:Baiadera este unul dintre cele mai frumoase și dificile balete clasice și mertită din plin să figureze în repertoriul companiilor din zilele noastre, desigur cu mici ajustări. Am încercat să scutur libretul de artificii și de lungimile inutile, respectând în mare parte coregrafia originală a lui Petipa. Am restrâns baletul la două acte, preocupându-mă mai ales de dinamizarea pantomimei, altfel desuetă, fără să afectez coerența poveștii. Finalul a cunoscut rezolvări diferite de-a lungul timpului, de la un coregraf la altul. Cel pentru care am optat eu este dat de eșarfa ce străbate baletul ca un laitmotiv de la prima apariție a Nikiei, făcând legătura cu lumea de dincolo, ce în care îl va atrage și reîntâlni pe iubitul ei Solor. Am conferit mai mult contur acestui rol masculin, neglijat în alte versiuni. Am schimbat câteva centre de greutate, făcând din Rajah personajul negativ principal și epurând excesele de răzbunare ale celorlalte personaje. Am renunțat la clasicele tutu-uri din dorința ca întregul spectacol să aibă un marcant iz indian.”

”Aida” de Verdi, pe scena Operei Naționale București (31 mai 2019)

Opera Națională București a prezentat vineri, 31 mai 2019, spectacolul ”Aida” de Giuseppe Verdi. Regia poartă semnătura lui Plamen Kartalov.Distribuția: Aida: Bianca Mărgean; Radames: Daniel Magdal; Amneris: Andrada Roșu – invitată; Amonasro: Lucian Petrean; Ramfis: Marius Boloș; Regele: Iustinian Zetea; Mesagerul: Ciprian Pahonea; Marea preoteasă: Simona Neagu. Solişti balet: Alexandra Gavrilescu, Raul Oprea, Andrada Pătrânjel. Cu participarea Orchestrei, Corului și Ansamblului de Balet al Operei Naționale București.

Spectacolul ”Aida” de Giuseppe Verdi, pus în scenă la Opera Națională București de către regizorul bulgar Plamen Kartalov, aduce în fața publicului o poveste de dragoste exotică într-un mod spectaculos, demn de marile montări de operă tradiționale. Plamen Kartalov și scenografa Viorica Petrovici, în colaborare cu Francisc Valkay, coregraful spectacolului, au reușit să recreeze pe scenă cadre de inspirație istorică, să reproducă aspectul grandios al monumentelor Egiptului antic, epoca în care se petrece acțiunea operei lui Giuseppe Verdi.

Spectacolul nu iși propune numai să prezinte spectatorilor tablouri cu încărcătură istorică, ci și să le înfățișeze o poveste tragică de iubire în care tema principală este dragostea sub toate formele ei, de la cea dintre un bărbat și o femeie la dragostea de patrie, respectul și iubirea față de părinți. Temele secundare sunt sacrificiul din iubire, respectul față de lege și stat, condiția umilitoare a celor înfrânți și aroganța învingătorilor, invidia și gelozia ca motoare principale pentru acțiunile personajului negativ, prințesa egipteană Amneris.

Producția de pe scena Operei Naționale București slujește din toate punctele de vedere, prin regie, scenografie și coregrafie, stilul romantic de spectacol de operă, cu eroi puși în situații dramatice, cu abundență de culoare și efecte de lumină, folosește teatralitatea acestui stil și poate de aceea rămâne autentic și verosimil la mai bine de douăzeci de ani de la premieră.

Jurnal de Vodevil 7-Cacealmaua audierilor. Și cu Iohannis cum rămâne?

Zmeul Ciolacu și-a umflat iar pieptul. În spatele lui, PSD tropăie cât să impresioneze peisajul. Nu tot partidul bate marșul, căci opoziția de care este acuzat este tăiată în felii, ca un cozonac. PSD are Opoziția de operetă, Opoziția „cum vrei tu, Marcele”, Opoziția cu trâmbițe, Opoziția cu pilde și Opoziția care nu știe că e Opoziție. Ciolacu le folosește pe rând, cu același efect. Zero efect! De la propriul electorat Ciolacu nu mai smulge de multă vreme aprecieri. Mai degrabă indiferență, căci lumea a început să înțeleagă care-i este jocul. Între impunerea la guvernare și o posibilă suspendare a lui Iohannis, Marcel Ciolacu este mai interesat de propria poziție în partid.

Ieșirile lui la rampă din ultimele două luni nu depășesc faza de reproșuri sau de replici vlăguite la declarațiile PNL. Liberalii și-au făcut de cap și și-au instalat rudele, adulatorii și prietenii în posturile cele mai vânate. Nicio reacție. Au mințit și mint în continuare referitor la eforturile lor de a ține epidemia de coronavirus sub control. Reacții slabe, spre deloc. În discursurile lui, Iohannis îi ia pe social-democrați la palme din trei în trei cuvinte. Răspunsul PSD? Doar de ochii lumii.

Unde dai și unde crapă

Ultima declarație a Patriotului din Deal a fost năucitoare. Marcel Ciolacu, la înțelegere cu Viktor Orban, vrea să cedeze ungurilor Ardealul. Reacția PSD este sub orice critică. În loc să se îngrijească cât mai grabnic de declanșarea procedurilor de suspendare a lui Iohannis, căruia i se poate reține în  sarcină și întârzierea nepermisă a măsurilor de protecție a populației împotriva epidemiei de coronavirus prin declarații mincinoase, și lipsa de preocupare a acestuia, care la vremea respectivă era interesat de alegerile anticipate, ei bine, PSD a ales doar calea audierilor șefilor SRI și SIE în cadrul comisiilor de control. Din atacul grosolan al președintelui sărit dincolo de limitele constituționale atât a înțeles Marcel Ciolacu. Să facă opoziție chemând la comisiile de control pe cei doi reprezentanți ai serviciilor de informații.

Cine e Marcel Ciolacu?

Audierile acestea sunt o cacealma de zile mari. Ce speră liderul PSD că rezolvă? Îi va întreba dacă au avut informații despre presupusa cedare a Ardealului. Și ei ce să spună? Că da, ca apoi să fie trași pe roată că nu au intervenit la timp? Sau că nu, și atunci beleaua cade pe capul lui Iohannis a cărui gură vorbește fără el? Unde o fi văzut Marcel Ciolacu șefi ai serviciilor de informații dându-l în primire pe șeful statului la modul ăsta? Atât Eduard Hellvig, de la SRI, cât și Gabriel Vlase, de la SIE, dacă va fi și el chemat, au fost unși în funcție de Klaus Iohannis. Ce motive ar avea să-i facă pe plac lui Ciolacu, dându-i acestuia răspunsurile pe care și le-ar dori? Din moment ce SRI s-a situat în permanență de partea lui Iohannis și a taberei lui, aducându-l la putere și susținându-l, de ce ar întoarce armele la audierile cerute de liderul PSD? Ca să-i cadă bine acestuia? Cine este, în fond, Ciolacu, să i se cânte în strună?

Din ce în ce mai fecioară

Audierile, dacă vor avea loc, nu vor duce la niciun rezultat. Va fi un alt spectacol unde se întreabă una și se răspunde alta. Câte audieri sau comisii speciale de anchetă au avut succes, au obținut rezultate spectaculoase și au dus la luarea unor măsuri? Niciuna. Apoi, fără a băga mâna în foc, cred că cel puțin un sfert din membrii comisiilor au în palmares studii făcute la Academia de Informații. Cu vreme în urmă, o minte diabolică a făcut în așa fel încât să nu te poți atinge de politică dacă nu treci pe acolo. Și, ce speră liderul PSD? Că acum își vor scoate unii altora ochii? Chiar și Ciolacu are, în trecutul lui glorios, o oarecare apropiere de SRI. Doar n-o să credeți că instituția va pune în mâinile lui învinovățirea lui Iohannis. Va fi doar o cacealma cu final dinainte stabilit. Ciolacu va mima opoziția, care lui Iohannis îi provoacă hohote, iar Iohannis nu va ieși vinovat. Va fi și mai nevinovat.

Jurnal de Vodevil Politic 6- Autonomia Ținutului Secuiesc nu este o noutate. Maghiarii o cer și noaptea, în somn

Autonomia Ținutului Secuiesc nu este o noutate. Maghiarii o cer și noaptea, în somn, o cer an de an. Știu și ei ce prevede Constituția, nu-i credeți niște naivi. Că nu există sesiune parlamentară în care să nu forțeze nota este o altă poveste. Dacă încearcă, au o șansă. Dacă nu, nici pe aia nu o mai au.

Propunerea legislativă a UDMR fusese adoptată tacit de Camera Deputaților, termenul de soluționare fiind depășit. Este greu de crezut că Senatul, ca for decizional, ar fi votat „pentru”. O fi UDMR simpatic și toți îi cântă în strună când au nevoie de votul lor, dar cerințele și intențiilor maghiarilor depășeau orice limite.

Nici măcar maghiarii

Harghita, Covasna și Mureș, conform proiectului propus de subordonații lui Kelemen Hunor, urmau să se constituie în Ținutul Secuiesc. Conform jurisdicției, urmau să îi fie recunoscute teritoriul, guvernul, capitala, armata proprie și orice altă formă de organizare statală. Un stat în stat, altfel spus. În mod evident, unul care să se desprindă de România deși funcționa în interiorul ei. Un stat care ar fi ascultat de Ungaria, căci cu țara noastră nu ar mai fi avut relații de subordonare. Poate doar de colaborare, dacă ar fi avut maghiarii chef. PSD nu a fost luat pe nepregătite de situația nou creată, după cum ar vrea unii să se înțeleagă. S-a bazat pe faptul că votul final fiind la Senat, unde oricum dețin majoritatea, pot respinge proiectul cu lejeritate. Mai ales că niciun senator normal la cap nu ar fi votat favorabil, exceptând UDMR, în cel mai rău caz. Iată însă că maghiarii nu au votat.

Rolul lui Iohannis

Călin Popescu-Tăriceanu îi cere demisia lui Iohannis

Surprinzătoare este însă tărăgănarea Guvernului Orban. Timp de două luni nu a trimis niciun punct de vedere, iar termenul de adoptare tacită deja trecuse. La situația tensionată a contribuit și faptul că Parlamentul nu s-a putut întruni din cauza faptului că tot ei, liberalii, au venit infectați și activitatea s-a blocat. Așa că Iohannis s-a trezit cu mingea ridicată la fileu și a atacat. De vină este PSD care, prin Ciolacu, ar avea înțelegeri secrete cu Viktor Orban, premierul Ungariei, pentru a-i preda Ardealul. Și că de aia ar fi vrut alegeri anticipate, pentru a scăpa de acest partid toxic, care vinde țara. O mai mare minciună nici că există. Sigur că lui Iohannis i se poate răspunde și în alți termeni, mai bărbătești și mai tranșanți, dar e dificil să-i explici înțelesul juridic al folclorului românesc. Președintele nu este la prima mojicie de genul ăsta. Și pe Liviu Dragnea l-a acuzat de înțelegeri secrete și afaceri cu israelienii, provocând un scandal diplomatic. Singura cale de rezolvare a tuturor acestor neplăceri ar fi suspendarea. Ciolacu, ce mai aștepți? De câte ori trebuie să se mai întâmple pentru a înțelege care este rolul lui Iohannis? Și poate ți-l înțelegi și tu pe al tău.

Jurnal de Vodevil Politic 5-Vioricăi Dăncilă îi miroase a Putere

„Chanteuzei de la Hanul Dropia”, cum îi spuneam Vioricăi Dăncilă când a scos capul în politica mare, pare că-i priește scandalul provocat de declarația iresponsabilă a lui Klaus Iohannis privitoare la autonomia Ținutului Secuiesc pe relația Ciolacu-Budapesta. Nu cred că se poate supăra că am făcut o legătură între ea și dropie. În fond, zburătoarea asta este considerată una dintre cele mai frumoase păsări.

A prins din zbor momentul că e gâlceavă cu folclor de șatră în PSD și și-o fi făcut socoteala că, după atâtea și atâtea luni de stat la cratița conjugală, nu a partidului, trebuie să facă ceva să salveze social-democrația de la scufundare. De ce acum? De ce tocmai ea?

Ciolacu, dă-te la o parte!

Întâi l-a lovit direct la mir pe Marcel Ciolacu. „Oricine ar fi fost liderul PSD și Președintele Camerei Deputaților astăzi, dacă a permis adoptarea acestui proiect de lege profund anti-constituțional și anti-românesc, nu merită să îi mai reprezinte pe români și nici să rămână în fruntea partidului”, caligrafiat ea, fără greșeală, pe Twitter. Așa gândeam și eu, privindu-i fotografia. Oricine ar fi fost liderul PSD, dacă a făcut blat cu Iohannis la alegeri, mimând inocența și corectitudinea, ar trebui să-și țină naibii gura închisă când mai vine vorba de politică. Apoi a nuanțat cum va să vină treaba cu secuii. „Adoptarea tacită a proiectului de lege care acordă autonomie așa-zisului Ținut Secuiesc este o chestiune extrem de gravă, din toate punctele de vedere”. E ca o vânzare de țară, mă gândesc eu. E la fel de grav ca și vânzarea partidului, când intri neutră și fără pretenții la Iohannis pentru trei minute și ieși după 20 spunând că vrei să candidezi la prezidențiale, nu? Și, ca să fie masa bogată și să nu creadă lumea că a uitat deplin de PSD, mai dă un mesaj prin care i-a băgat în mixer și pe Ciolacu, și pe Orban, și pe Iohannis. Din spuma cu cocoloașe rezultată, căci nu a frecat uniform, au apărut un Ciolacu a cărui demisie o cere din nou, un Iohannis de la care PSD nu poate primi lecții de conștiință românească și un Orban „care s-a raportat la subiect cu aceeași susținere tacită, nepăsare ori incompetență”. Genială gândire! Deci Iohannis nu, Orban nu, doar Ciolacu trebuie să demisioneze pentru a face loc altcuiva. Cui? Mirobolantă femeie! Ca o dropie cu pedigree politic pândind grăunțele.

Jurnal de Vodevil Politic 4- Iohannis și-a rupt gleznele în fenta patriotismului

Declarația războinică a președintelui, că în timp ce el și guvernul  luptă împotriva epidemiei și se zbat pentru viața și sănătatea românilor, PSD face înțelegeri secrete cu Viktor Orban pentru cedarea Ardealului, a provocat un uragan în toate mediile. Dacă nu s-ar fi grăbit să șuteze și și-ar fi privit propriile vulnerabilități, poate că imaginea lui Iohannis de astăzi ar fi fost alta. O fi vrut – a câta oară? – să pozeze în patriotul care-și dă sângele pentru țară, dar a căzut lamentabil în fața unei porți goale lovind pământul, nicidecum mingea. 

Doar două ipoteze se pot lua în calcul în situația dată. Ori ideea i-a fost indusă de un consilier care, conștient sau nu, îl vrea dus de la Cotroceni, ori este propria lui inițiativă și atunci va trebui să demisioneze. Un cetățean care gândește atât de găunos nu are ce căuta pe fotoliul de președinte.

Atac la PSD

Afirmația lui oficială, transmisă în direct de posturile de televiziune, a stârnit un val de nemulțumiri la Budapesta. Ministrul de Externe Peter Szijjarto nu a pierdut prilejul de a expune punctul de vedere al Ungariei, atrăgând atenția că Iohannis „a făcut o declarație necivilizată și propice pentru incitare la ură”. Degeaba au replicat românii, laptele dăduse în fiert. S-a găsit și o asociație care să-l reclame la Consiliul Național de Combatere a Discriminării, tot pentru incitare la ură. Nu trebuie însă să vă așteptați la rezultate spectaculoase, căci președintele nu va păți nimic. Ca întotdeauna, s-au găsit destui analiști și comentatori care să-i aprecieze declarația. Unii au mers chiar mai departe, avansând ideea că declarația este un răspuns la tendințele dictatoriale ale lui Viktor Orban. Un fel de replică a Uniunii Europene care, vrând să-i mai taie elanul, l-a trimis pe Iohannis la înaintare. E doar o speculație, căci momentul nu era previzibil și nu făcea parte din niciun plan discutat în vreun cerc restrâns. Dintre toți părerologii, însă, câți au sesizat că atacul nu are legătură cu Ungaria sau cu UDMR, ci doar cu PSD, împotriva căruia era îndreptat?

Minte mai rău decât „Scânteia”

Klaus Iohannis știa foarte bine că propunerea legislativă privind Ținutul Secuiesc fusese adoptată tacit de Camera Deputaților. Nu cu intenție directă, ci pentru că din lipsă de timp, din prostie, din neglijență sau bazându-se pe respingerea ei la Senat, parlamentarii au lăsat-o pe plan secund. Dar, pe de altă parte, președintele mai știa și că nu va fi niciodată votată favorabil. De altfel, de la toate comisiile prin care a trecut, propunerea a adunat numai avize negative. Și pe asta o știa Klaus Iohannis, dar a prins momentul de câteva ore pentru a ataca. La ora 10 se anunțase convocarea Senatului pentru ora 14, cu un singur subiect de discutat, respectiv autonomia Ținutului Secuiesc. Cu o oră sau două înainte, profitând de faptul că încă nu începuseră discuțiile și votul, patriotul vopsit intră la rupere, mințind din răsputeri. PSD vinde țara, PSD dă Ardealul ungurilor, Ciolacu are înțelegeri secrete cu Viktor Orban! Iar el, cât timp va fi președinte, nu va permite asta! Este inacceptabil ce face PSD, de aia și voia el alegeri anticipate, ca să scape România de partidul ăsta toxic. Brrrr!

Crede că i-a pus cu botul pe labe

Pe undeva, atacul a prins. Pe un teren unde nu se hotărâse nimic putea să mintă cât voia. Asta îi dădea prilejul de a-i relansa pe liberali, prăbușiți după merit în ultimele două luni de guvernare. Rezulta că doar PNL e partidul care se gândește la țară. Și – CEL MAI IMPORTANT! – mai rezulta că, fără el și intervenția lui, PSD ar fi rupt țara dând Ardealul ungurilor. Exact cât să-i ofere prilejul de a mai minți încă o dată, în conjuncturi programate și atent studiate, că de frica lui PSD a respins propunerea în Senat. Că el a fost cel care i-a pus cu botul pe labe, carevasăzică! Iohannis o fi mizat pe sensibilizarea laturii patriotice a românilor. Proastă socoteală, căci lumea îi cunoaște nivelul iubirii și știe câte parale îi fac vorbele. Pe Dragnea îl acuza de naționalism când cârtea împotriva UE. Acum, pică în propria-i capcană, căci patriotismul scos la înaintare este un naționalism ieftin și fără temei. A driblat cu patriotismul până la poartă și și-a rupt gleznele într-o fentă proastă.

Jurnal de Vodevil Politic 3- Guvernarea „Săptămâna viitoare”

Virgil Popescu, ministrul Economiei. Sau lentoarea în luptă cu virusul

România se mișcă în reluare. Are tipicul ei, de parcă ar gândi după stilul lui Iohannis. Nu de ardelean așezat, cum credea Europa că ar fi, ci domol, prea domol, revoltător de domol pentru acest secol al vitezei. Este singurul lucru pe care președintele a reușit să-l impună până acum: lentoarea.

Ar fi avut nevoie România de stocuri de medicamente și echipamente de protecție în februarie? Da, dar mai avem timp, și-or fi spus guvernanții, să lămurim întâi cum e cu anticipatele. Ar fi trebuit să avem rezervele strategice refăcute? Da, dar până nu vedem cum dăm în bobi cu Cîțu nu are rost să ne apucăm de treabă.

Mai vedem, să nu ne grăbim

Ne-ar fi trebuit combinezoane pentru a ne apăra medicii? Păi de ce? În februarie nu aveam decât un singur caz de coronavirus. Să mai așteptăm, să vedem ce este. Discutăm săptămâna viitoare. Ar fi fost bine să știm de la bun început care sunt spitalele ce vor fi dedicate internării celor infectați cu COVID-19? Da, dar de ce atâta grabă, nu aveam decât un singur mort. Vedem săptămâna viitoare cum facem. Ar fi trebuit ca directorul Rîmbu, de la Suceava, să fie înlocuit din prima clipă de conducere deazastruoasă? Dom’le, să vedem, aici sunt și probleme de ordin politic, mai e și Iohannis care a decerant o medalie, nu e chiar așa ușor. Ne consultăm și poate luăm o decizie săptămâna viitoare. Nu ne-ar fi trebuit echipamente de protecție din belșug, pentru a nu ajunge să dăm din colț în colț? Lasă, dom’le, că nu e grabă. Vine săptămâna viitoare un import din Coreea și ne spălăm fața cu el. N-a murit niciun medic până acum, și-or fi spus guvernanții, putem să mai stăm. Și tot așa, din aproape în aproape, întru completarea unui tablou al prostiei și indolenței. De săptămâna viitoare veneau și ventilatoarele, cam vreo trei săptămâni la rând, veneau și mănușile, veneau și botoșii de protecție. Decretarea stării de urgență s-a făcut la trei zile după ce a fost anunțată, ordonanțele  de mâine sau pomâine, niciuna pe loc. Acum, mai nou, ministrul Economiei anunță un răsunător câștig în lupta cu epidemia. Vom avea măști de protecție pentru toată lumea, produse în țară.Stați, nu dați năvală. Deocamdată nu există, abia din din 15 aprilie se vor găsi. Adică peste nouă zile. Adică la șase săptămâni de la apariția primului caz în țară. Și la vreo trei luni și mai bine de când Orban și Iohannis știau ce pericol paște România. Mor oameni în România. Să nu ne alarmăm, dom’le, așa e la coronavirus. Vedem săptămâna viitoare la câți ajungem.

Jurnal de Vodevil Politic 2- Orban, fugi până nu vine moțiunea!

Se pune din ce în ce mai serios problema unei moțiuni de cenzură prin care Guvernul Orban să fie trimis acasă. Nu ar fi prima, lui Orban i s-au mai dat o dată papucii. Revenirea imediată la putere nu s-a datorat istețimii lui în cârmuirea țării, ci aranjamentului politic prin care Klaus Iohannis să nu piardă controlul. Fără liberali la guvernare, ar fi devenit mai vulnerabil ca oricând în intențiile lui.

De data aceasta, moțiunea îmbracă alte aspecte. Varujan Vosganian a specificat că nu se dorește o moțiune politică, ci una bazată pe problemele cu care România se confruntă.

O demisie rezonabilă

Ludovic Orban, alături de întreg Cabinetul, trebuie să răspundă pentru modul în care a gestionat criza provocată de epidemia de coronavirus. În egală măsură, trebuie să dea socoteală până la ultimul bănuț pentru toate achizițiile publice făcute, trebuie să răspundă în chestiunea muncitorilor sezonieri plecați la muncă în timp ce toți ceilalți aveau interdicție de a ieși din casă, cum li s-a asigurat acestora protecția socială și medicală în Germania, dar și dacă între măsurile luate pe timpul epidemiei de coronavirus a existat un echilibru. Pe de altă parte, Ludovic Orban va trebui să mai răspundă și pentru modul în care a înțeles să planifice relansarea economiei, ce măsuri concrete a luat. „Exceptând plata unor ajutoare de șomaj și amânări de chirii sau rate, nu s-a înțeles nimic”, a precizat Varujan Vosganian. Planurile PNL, până în momentul de față, nu au fost decât promisiuni vagi, fără coerență, fără stabilitate și fără durabilitate. Poate că nu ar fi rău ca Orban să justifice și împrumuturile de peste 10 miliarde de euro făcute de ministrul Vasile Cîțu, ce destinație au căpătat banii și care a fost calculul de rentabilitate. Ne-am ales cu ceva de pe urma lor sau au fost folosiți pentru a astupa datoriile față de susținători și de firmele prietene PNL. Aceasta cu atât mai mult cu cât împrumuturile nu vor fi returnate din buzunarul PNL, ci de către noi toți. Iohannis nu este câtuși de puțin încântat de perspectiva moțiunii. Știe și el că șansele de a rămâne fără guvern sunt foarte mari. Trage de timp cât poate și nu ar trebui să ne mire dacă prelungirea stării de urgență nu are ca motiv criza de coronavirus, ci blocarea inițiativei venite din partea ALDE și Pro România, știut fiind faptul că nu se poate depune moțiune de urgență pe timpul stării de urgență. Singura soluție prin care Ludovic Orban poate scăpa de moțiune ar fi să demisioneze. Urgent și cu ce motiv vrea el,inclusiv SF.

Jurnal de Vodevil Politic 1-Iohannis, din nou la selfie

Președintele a ieșit din nou. A ieșit din ritualul lui, vreau să zic, de a se face nevăzut vinerea și de a apărea știe el când. Nu sunt sigur că îl frământa foarte tare ce face românul în weekend cu atâta coronavirus pe capul lui, ci dorința de a poza în fața națiunii ca un atotștiutor și îngrijitor de sănătatea poporului, deși virusul ăsta este doar un fel de Vax.

S-a dus prezidentul la un spital, la un centru, la un ceva, nici acum nu-mi este clar ce e ăla, un stabiliment de îngrijire a bolnavilor. A bolnavilor care nu erau acolo. Am mai văzut filmul ăsta și în curte la Institutul „Ana Aslan”, când Klaus Iohannis a fost să vadă corturile amenajate de armată. Tot goale, evident, că doar nu era să dea nas în nas cu bolnavii pe holuri. L-am mai văzut și când a fost în vizită la Centrul de Comandă Și Mai Nu Știu Cum, ceva cu situații de urgență, iar din poze se înțelegea că a vorbit cu mașinile din stânga lui. Îmi aduce aminte de Ceaușescu în sezonul vizitelor de partid și de stat, când le lua pe rând. IAS-uri, Cooperative Agricole de Producție, SMT-uri, combinate de zootehnie, de nutrețuri sau lanuri de porumb alese cu grijă. După două zile aflai că porumbul a fost de nu știu câte ori mai mult dacă a trecut el pe acolo. Nu cred că ar fi o jignire să-l compari pe Iohannis cu porumbul. Îl sapi și el tot crește.

Trăiască prietenia din români și decoruri!

Ce a făcut președintele în vizită? A inspectat o hală, un depozit, un magazin, nici el nu știa ce este, în care s-a amenajat spitalul fără bolnavi. Decor de carton, pereți de carton cu ferestre pictate. Să zică mersi organizatorii că n-a vrut să deschidă geamul, că era belea mare. Și a purtat și o conversație interesantă cu un robot, pe care eu l-am asemuit cu Trump la ultima vizită a lui Iohannis în SUA. Robotul vorbea, Iohannis tăcea. Măcar să-l fi întrebat dacă, dând cu dezinfectant pe pereți, nu-i pericol să se umfle decorul? Și a mai mulțumit investitorilor particulari că s-au implicat în chestia asta. Și „onegeurilor”. „One” ce? „One” cum? Nici asta nu s-a înțeles prea bine ce este, căci translatorul lui din română în română nu era prezent. Oricum, un gest frumos din partea președintelui, să vadă lumea că e uman. De robot zic. Păcat că nu și-au strâns mâinile într-un salut cald, tovărășesc, care să pună în evidență prietenia dintre poporul român și poporul robot. Sau Robot? Atmosferă cordială, de prietenie între poporul român și poporul Oneghe. Ca un selfie cu geamurile pictate.

HARABABURA,Comunicarea pe trei voci: restricțiile se ridică, dar nu se ridică, poate se ridică !

Cei trei comunicatori ridicați la rangul de strategi, la care se mai adaugă unul mic, neînsemnat, pe care nu-l ajută nici fața, au reușit, împreună să creeze o confuzie fără precedent. În timp ce românii începuseră să facă ”AMR”-ul, după ce întâiul comunicator al țării a anunțat ridicarea restricțiilor după 15 mai, cavalerii Apocalipsei, rând pe rând, au început să anuleze tot ce relaxa Iohannis.

Veselie mare a fost după ce tătucul Iohannis a aruncat plebei o fărâmă de speranță, vestind ridicarea restricțiilor după 15 mai și lăsându-și supușii doar cu masca pe figură, care să le amintească permanent că blocarea economiei și haosul creat în ultimele luni nu au fost neîntemeiate. Și de îndată, românii, beți de fericire, au îndrăznit să iasă mai dezinvolt din case, spre bucuria nebună a polițistului (că milițian se supără dacă-l faci), care s-a apucat să consume până la cotor carnetul de amenzi. ”Nu vom prelungi restricțiile la deplasări după data de 15 mai, vom putea să ne deplasăm în spații publice fără să declarăm în prealabil unde mergem și de ce mergem”, declara președintele Klaus Iohannis în urmă cu o săptămână. Acesta a fost primul anunț oficial despre relaxarea regimului de temniță impus românilor, un anunț pe care șeful statului a catadicsit să-l facă după ce toți ceilalți președinți ai țărilor din toată lumea comunicaseră cum mult înainte despre pașii relaxării, pe zile și sectoare punctuale. ”E bine și așa”, și-au spus românii, bucuroși că, după nenorocirea care s-a abătut asupra țării, după spaimele injectate în fiecare zi în mințile lor, amenințați cu înmormântările și îngroziți de ideea că nu mai au bani să supraviețuiască, iată că au o șansă să se întoarcă la viața lor amărâtă, dar fără lanțuri și cătușe. Mulți dintre ei, după vestea că au permisiunea de a ieși din închisoarea forțată, aproape că au simțit un dram de simpatie și recunoștință pentru președintele Iohannis, fără să perceapă că erau, de fapt, afectați grav de sindromul Stockholm.

Testarea, arma stării de urgență

De la începutul isteriei sau pandemiei, cum a fost denumită oficial, am avut tot timpul senzația că suntem supuși unui experiment de psihologie a maselor. Raed Arafat, eroul cel mai iubit al românilor, ajuns un fel de mic dumnezeu atotștiutor și atotcuprinzător, ieșea cu câte un anunț de restrângere a drepturilor, dând senzația că era doar o opinie profesională, de care cei aflați în spatele lui habar nu aveau. Ulterior, spusele lui Arafat deveneau ordonanțe militare. Dragostea oarbă a românilor pentru Arafat, speculată masiv de cei aflați la putere, a făcut ca ”arestarea” populației să fie făcută într-o liniște și într-o acceptare stupefiante. Amenințarea cu moartea și salvarea care vine doar din intrarea de bună voie în temniță, precum și panica lucrată din cifre și știri dramatice, la care au contribuit aproape toți cei din mass-media, au avut rezultatul scontat: românii s-au supus fără să crâcnească și, mai grav, fără să gândească. Tactica s-a schimbat însă. Raed Arafat a fost trecut în linia a doua, secondat de premierul Orban și de ministrul Sănătății, nefericitul Nelu Tătaru. Astfel, relaxările anunțate de Iohannis au început să fie anulate, pas cu pas. ”Starea de urgență se va prelungi dacă avem o creştere bruscă şi vârful care credeam că a fost atins nu a fost vârf, dacă avem un impact major pe sistemul de sănătate. Mai avem două săptămâni în care trebuie să respectăm cu stricteţe măsurile de precauţie, să nu ne relaxăm, pentru că este posibil ca 15 mai să devină altă dată. Oamenilor le-au ajuns măsurile grele, dar totuşi nu au fost măsurile grele din alte ţări”, a afirmat Raed Arafat. Deci relaxăm, dar, de fapt, nu relaxăm. Și, din nou, problema vârfului pandemic intră în discuție. Pentru că, iată, vârful care să sufoce ATI-urile nu a mai venit. Să pui însă în discuție creșterea numărului de cazuri, care ne-ar mai bloca în case cine știe până când, mi se pare însă un derapaj absolut, știindu-se că abia de câteva zile s-a intensificat ritmul testărilor.

Glumim, ne jucăm, dar nu părăsim incinta

Ludovic Orban a ieșit și el să spună că am putea circula fără restricții după 15 mai, dar doar în interiorul localităților, deci părăsirea orașelor și comunelor nu va fi posibilă. Apoi, tot pentru a accentua confuzia generală și pentru a mai atenua indignarea și furia celor din industria de turism, care s-au pregătit deja de deschiderea sezonului, a mai adăugat că este posibil să se poată pleca din localitate doar în scopuri turistice. Hotelurile se pot deschide (deși nu s-au închis deloc), a mai spus premierul, dar nu și restaurantele. Poate doar terasele. Sau nici unele, nici celelalte. Sau mai vedem ce spun epidemiologii. Iar peste toate acestea, hop și Nelu Tătaru, ministrul Sănătății, care a punctat decisiv: ”dacă noile cazuri nu vor scădea, starea de urgență ar putea fi prelungită și după data de 15 mai, când expiră actualul termen”. Clar, nu?


National