Regele Carol al 2-lea,intre Pasiune si Datorie -partea 1

Una dintre cele mai mari probleme pe care le-a avut România în perioada interbelică a fost viața intimă a Regelui Carol al II-lea. Și asta pentru că relațiile sexuale ale monarhului au afectat, într-un mod sau altul, politica românească.

Regele a hotărât să renunţe la tronul ţării pentru a apăra dragostea ce i-o purta amantei sale. Deoarece viaţa amoroasă l-a influenţat să ia decizii nefaste pentru Regatul României, foarte mulţi oameni politici şi istorici ai vremii au evidenţiat în scrierile lor acest comportament ieşit din comun.
Lăsând umorul şi legendele urbane la o parte, ne putem întreba: care este totuși adevărul istoric despre cel supranumit în presa occidentală „The Playboy King”?

Regele Playboy între datorie şi pasiune

Carol al-II-lea (1893-1953) s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Castelul Peleş. La început, de educaţia lui s-au ocupat regele Carol I şi regina Elisabeta de Wied, care-i erau un fel de bunici adoptivi (tatăl lui Carol al II-lea, Ferdinand, fusese desemnat succesor la tron de către unchiul său, Carol I).

Apoi o guvernantă rece şi un educator elveţian homosexual, despre care Nicolae, fratele prinţului, menţiona următoarele:

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Virilitatea prinţului nostru are legătură cu boala de care suferea acesta: priapism. Se caracterizează printr-o permanentă erecţie, adeseori dureroasă şi care se vindecă doar realizând un act sexual, însă nu dispare după finalizarea raportului propriu-zis. Priapus era în mitologia greacă un zeu al fertilităţii reprezentat cu organ sexual de mari dimensiuni.

„Cu toate acestea, boala nu era de natură venerică, ci una a sângelei explicată prin încrucişările diferitelor grupări sanguine care s-au produs de-a lungul timpului în urma căsătoriilor pactate între familile europene de sânge albastru”

„Eram foarte îngrijorat că Mohrlen l-ar putea iniţia în practica homosexualităţii… şi tare tulburat când îl vedeam pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică” (Prinţul Nicolae de Hohenzollern, În umbra coroanei României, 1991). Ultimii maeştri l-au transformat într-un mic tiran, temut de către toţi servitorii de la Palat. Pentru a-i scoate fumurile din cap, familia îl va trimite în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. S-a transformat rapid într-un tânăr zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri, căruia trebuia să i se găsească o iubită pe măsură.

Mesajele 2-8 din „Conversatii cu Dumnezeu”

2. E suficient. Nu este necesar sa concurezi pentru ceva sau sa te lupti pentru resurse. Tot ce trebuie sa faci este sa le folosesti.

3. Nu trebuie sa faci nimic. O sa faci mult, insa nu ti se cere sa faci nimic. Dumnezeu nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu comanda nimic.

4. Dumnezeu vorbeste cu toti, tot timpul. Intrebarea nu este: Cu cine vorbeste Dumnezeu? Intrebarea este: Cine asculta?

5. Sunt 3 principii de baza ale vietii: Functionalitatea, Adaptabilitatea si Sustenabilitatea.

6. Nu exista un asemenea lucru precum Bine sau Rau, exista doar Ce functioneaza si Ce nu functioneaza, in functie de ce incerci sa faci.

7. Intr-un sens spiritual, nu exista victime si nici ticalosi in lume, chiar daca in perceptia umana pare ca exista cu siguranta. Cu toate acestea, fiindca esti o parte din Divin, ceea ce se intampla in cele din urma este inspre binele tau.

8. Nimeni nu face nimic nepotrivit dat fiind modelul lor catre lume.

Traian Băsescu îl face praf pe Mircea Diaconu: ”A mers îmbrăcat ca un boschetar la Ateneu”

Traian Băsescu atac dur la adresa lui Mircea Diaconu după lansarea cadidaturii de la Ateneul Român

Traian Băsescu a fost invitat în emisiunea „Dosar de politician”, moderată de Silviu Mănăstire, unde l-a criticat aspru pe actorul Mircea Diaconu pentru felul în care s-a îmbrăcat în ziua în care și-a lansat, din fața Ateneului Român, candidatura la alegerile prezidențiale din toamnă. În limbajul său caracteristic, hai să-i spunem „colorat”, fostul președinte al României l-a numit pe actor „boschetar din Cișmigiu”,spunând în același timp că a jucat prost scena și că i se potrivesc cel mai bine rolurile de… prost!

Episcopul Robu a fost decorat,de Presedintele Romaniei

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat , decretul de decorare a Episcopului Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit romano-catolic de Bucureşti.

„Astfel, în semn de înaltă apreciere pentru excepţionala sa activitate pastorală şi socială, implicându-se în numeroase proiecte destinate societăţii româneşti, întreţinând o viaţă culturală bogată în jurul Bisericii şi contribuind la dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre România şi Sfântul Scaun, preşedintele României a conferit Ordinul Naţional «Steaua României» în grad de Cavaler Înaltpreasfinţitului mitropolit Ioan Robu”, precizează site-ul Administraţiei Prezidenţiale, http://www.presidency.ro.

ÎPS Ioan Robu este preot din anul 1968 si episcop al Vaticanului,din anul 1984 

Primul din cele 25 de MESAJE din cartea „Conversatii cu Dumnezeu”

1. Suntem cu totii unul. Toate lucrurile sunt un singur lucru. Exista doar un SINGUR LUCRU si toate lucrurile sunt parte din SINGURUL LUCRU care este. Acest lucru inseamna ca esti Divin. Nu esti corpul tau, nu esti mintea ta si nu esti sufletul tau. Esti o combinatie unica din acestea trei, care comprima Totalitatea ta. Esti o individualizare a Divinitatii; o expresie a lui Dumnezeu pe Pamant.

Conversatii cu Dumnezeu de NEALE DONALD WALSCH

Neale Donald Walsch ne face cunoscute cele 25 de mesaje de la Dumnezeu care ne pot schimba viata:

Neale Donald Walsch este unul dintre cei mai apreciati lideri spirituali actuali si este cunoscut indeosebi pentru seria de carti “Conversatii cu Dumnezeu”.

„Profetul” Walsch nu pretinde că e Mesia unei noi religii, ci doar un om nemulțumit care s-a așezat într-o zi cu stiloul în mână și cu câteva întrebări dure în inimă. Când își scria întrebările către Dumnezeu, și-a dat seama că El îi răspunde…Rezultatul nu este o carte despre predicții apocaliptice sau excentricități cultice, ci despre adevăruri perene și accesibile oricui. În volumul de față, Neale pune întrebări cu privire la probleme personale: dragostea și credința, viața și moartea, binele și răul, prosperitatea, natura adevărului spiritual și a relației cu Dumnezeu.Din dialogul purtat cu Divinitatea se desprind răspunsuri clare și ușor de asimilat. Volumul I din Conversații cu Dumnezeu reprezintă debutul unei serii de cărți care au schimbat milioane de vieți încă de la apariție, în anul 1995, și care inspiră și azi, cu aceeași putere, oameni din întreaga lume.

Continuând dialogul cu Dumnezeu, al doilea volum din „Conversații cu Dumnezeu” se mută de la problemele personale la preocupări globale, vizând economia și politica planetei. Vei găsi în acest volum întrebări despre natura timpului și a spațiului și despre sexualitatea umană, precum și despre considerentele geofizice și geopolitice ale necesității de a ne implica împreună, la nivel mondial, în soluționarea problemelor comune.Neale și Dumnezeu își reiau discuția și se îndreaptă către subiecte cu o miză mai mare decât problemele personale abordate în dialogul lor anterior, din volumul I. Iar reproducerea acestei conversații este remarcabil de bine organizată și articulată, de parcă Neale ne-a fi anticipat întrebările proprii. Cei doi interlocutori speciali analizează deschis și onest aspecte importante pentru noi toți, ca locuitori ai aceleiași planete, și construiesc posibile moduri în care se pot rezolva dificultățile dacă suntem cu toții dispuși să ne deschidem mintea și sufletul și să ne angajăm în propria convorbire cu Divinitatea.

În conformitate cu primele două părți din trilogia Conversații cu Dumnezeu, al treilea volum continuă să clarifice și să purifice apele noroioase ale existenței noastre spirituale, schimbându-și însă obiectul și miza: de la problemele individuale și globale la „adevărurile universale”, aplicabile tuturor nivelurilor existenței, de la acela microscopic până la macrocosmos.Volumul al treilea explorează unele dintre cele mai sensibile subiecte ale existenței noastre, la care ne gândim adeseori cu teamă și fascinație: Ce se întâmplă când vom muri? Ce este timpul? Suntem singuri în Univers?Dialogul lui Neale Donald Walsch cu Creatorul pune aceste întrebări și multe altele în termeni mult mai simpli și mai ușor de înțeles. Revelațiile primite, precum și mesajul constant și profund că, în cele din urmă, depinde de noi să le (re)cunoaștem ca adevăruri sau nu ne arată că Universul este un loc foarte interesant și că ne apropiem de realizarea potențialului nostru cel mai înalt odată ce înțelegem acest lucru.

Muzeul Prado: „Expoziţia Velazquez, Rembrandt şi Vermeer ,deschisa pina in 20 septembrie

Acum nu mai există rivalitate din punct de vedere artistic între cele două naţiuni Spania şi Olanda. Secolul al XIX-lea a dat o părtinire naţionalistă istoriei artei: pictura era văzută ca o expresie a identităţii unei naţiuni – Velazquez spaniol, iar Rembrandt 100% olandez. Acest fel de gândire nu există în această expoziţie deschisă la Muzeul Prado din Madrid după cum arată şi titlul.

Curatorul expoziţiei Alejandro Vergara afirmă: ” Naţionalismul a contaminat povestea istoriei artei. Nici Velazquez sau Vermeer şi nici alţi pictori ai vremii nu au exprimat în arta lor esenţa naţiunilor lor, ci idealuri estetice pe care le-au experimentat în mediul lor. Spaniolii şi olandezii pictează în acelaşi mod, deoarece împărtăşesc un spaţiu cultural comun”. Ceea ce îi apropie este mult mai mult faţă de ceea ce îi separă. Ortega y Gasset o spunea deja: ”Unitatea picturii occidentale este una dintre marile fapte care fac ca unitatea culturii europene să se manifeste”.

Triumful lui Bahus-Velasquez

Expoziţia este sponsorizată de Fundaţia AXA şi se bucură de participarea Muzeului Rijks (Rijksmuseum) din Amsterdam, cunoscut ca sanctuarul picturii olandeze, care a împrumutat 17 pânze, inclusiv opere de Rembrandt. În acest an se comemorează 350 de ani de la moartea lui Rembrandt şi Vermeer. În octombrie, Rijksmuseum din Amsterdam va inaugura o expoziţie similară acesteia, dar cu o versiune şi format distinct, la care vor fi expuse 14 opere din Prado.

Expoziţia reuneşte 11 opere de Velazquez, 6 opere de Rembrandt şi 2 opere de Vermeer împreună cu alte 72 de lucrări din muzeu: am fi capabili sa spunem care sunt olandeze şi care spaniole? Greu de spus, deoarece cum spune comisarul expoziţiei, există multe asemănări între ambele şcoli, ce deţin elemente atât din pictura italiană (Caravaggio şi maeştri veneţieni) cât şi flamenco. Ei împart acelaşi gust pentru realism, îndepărtându-se de figurile renaşterii (filozofi, zei şi sfinţi). Observăm interesul comun pentru obiecte de zi cu zi, interioare, pentru lucruri sobre şi austere.

Comisarul afirmă că există totuşi diferenţe între şcolile ”epocii de aur” (spaniolă şi cea olandeză ), care au fost exagerate. Afirmă că nu suntem egali, dar nici atât de diferiţi, deoarece în Spania s-a făcut mai mult pictură religioasă decât în Olanda, biserica, curtea şi aristocraţia fiind principalii clienţi, pe când în Olanda pictura era de dimensiuni mai mici, fiind în mâna comercianţilor.

Directorul Muzeului Prado, Miguel Falomir, susţine că această expoziţie ”atenuează deficitul cronicilor despre colecţia ce vizează pictura olandeză. Expoziţia reprezintă o manifestare strălucitoare a culturii europene”. Colecţiile existente prezintă şcoli naţionale, lucru pe care Falomir doreşte să le corecteze în viitor: ”nu vor exista graniţe atât de rigide”.

Profetul și Papa Francisc se întâlnesc la Vatican

a

Președintele Russell M. Nelson – președintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă – și Papa Francisc s-au întâlnit la Vatican sâmbătă, aceasta fiind prima întâlnire dintre un președinte sfânt din zilele din urmă și un papă. Vizita a avut loc cu o zi înainte ca președintele Nelson să dedice primul templu al Bisericii din Roma. Președintele Nelson a fost însoțit de președintele M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

După întâlnirea de 33 de minute, președintele Nelson și președintele Ballard s-au întâlnit cu membrii mass-media. „Am avut o cea mai cordiala si de neuitat experienta.. Sfinția Sa, el a fost  plin de har, călduros și primitor”, a spus președintele Nelson. El a continuat: „Ce om dulce, minunat este și cât de norocos este poporul catolic să aibă un astfel de conducător milos, preocupat, iubitor și capabil”.

Potrivit președintelui Ballard, aceștia au vorbit despre relațiile strânse pe care cele două credințe le au în lucrul împreună la proiectele umanitare. „Noi i-am explicat Sfinției Sale că lucrăm alături unii de ceilalti, că avem proiecte cu Cathoic Relief Services din întreaga lume, în peste 43 de țări. [Am fost] umăr la umăr ca parteneri în încercarea de a scuti suferința. A fost foarte interesat de asta „.

Vârstnicul Alessandro Dini-Ciacci, lider local la Roma, a participat, de asemenea, la întâlnire. „Cât de inspirat a fost pentru mine să vad  doi dintre liderii principalelor credințe din lume care se întâlnesc împreună și împărtășesc frăția”, a spus el. „Este frumos să mărturisim și să învățăm ceva din asociația noastră cu oameni de alte credințe”. Vârstnicul Massimo De Feo din cei Șaptezeci a fost prezent și a spus că intre conducători s-a creat o legatura imediat . „A fost un sentiment minunat să văd cum păreau să fie ca niște vechi prieteni după un minut. Președintele Nelson și Papa Francisc împărtășesc atâta dragoste și respect reciproc unul pentru celălalt”.

Stilul Baroc

Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.O perioadă îndelungată, termenul „baroc” desemnând arta secolului XVII a fost a folosit cu sens peiorativ. Criticii care au etichetat astfel arta și muzica ce au urmat Renașterii târzii, au urmărit să le denigreze pe acestea și să le conceapă drept o reacție la frumusețea, proporționalitatea și calmul ce au fost introduse anterior. Toate manifestările acestui curent sunt atât de controversate încât unii îi recunosc existența, iar alții o neagă. Burckhardt notează în „Der Cicerone” că barocul vorbește același limbaj cu Renașterea, dar într-un dialect sălbatic. Arta barocă a reprezentat o artă renascentisă dusă la extreme în care au domnit pornirile sentimentale, tulburările spirituale și religioase.

Caracteristicile cladirilor baroce

Arhitectii perioadei baroce au inteles cladirile precum mase pe care le puteau modela conform anumitor cerinte – imagineaza-ti o bila din plastilina pe care o modelezi cu palmele. Daca arhitectul renascentist contura cladirile cu linii trasate de un creion pe foaie, arhitectul baroc abordeaza cladirea precum o sculptura masiva.

Conceptul a dus la respingerea planurilor simple, elementare preferate de arhitectii Renasterii. Cladirile baroce aveau design-uri complexe, bogate si dinamice, legate de conceptual prin care constructia nu insemna totalitatea mai multor elemente distincte, ci modelarea, prin forme si contururi, unei mase unitare. Daca Renasterea avea planuri patrate, circulare si in forma de cruce cu laturile egale, barocul a introdus forme gemoetrice complexe, ovale si elipsoidale.

Biserica Sfintei Cruci-Florenta

In conceptia comuna, barocul este asimilat cu ornamentele foarte elaborate sau supra-elaborate. Ornamentele sunt intradevar caracteristica stilului baroc, dar nu si cea mai importanta. Barocul nu trebuie confundat cu Rococo, termen folosit pentru o extensie mai delicata a barocului, folosita mai mult in Franta, sudul Germaniei si Austria secolului 18. Barocul apare in cladirile religioase, pe cand Rococo in cele seculare. Exista puncte comune intre cele doua si putem intalni chiar si cladiri construite in stil baroc si cu interioare Rococo.b

Festivalul Enescu 2019

Soprana SUNHAE IM-Coreea.

In data de 5 septembrie,la Atheneul Roman,vine cu orchestra Europa Galante,soprana SUNHAE IM.Unul dintre cei mai versatili artiști vocali de astăzi, cu un repertoriu care variază de la muzica timpurie până la repertoriul secolului al XX-lea, Sunhae Im lucrează cu dirijori de top, precum Herbert Blomstedt, Zubin Mehta, Kent Nagano, Riccardo Chailly, Manfred Honeck, Myung-Whun Chung, Philippe Herreweghe, William Christie, Marek Janowski, Fabio Biondi, Thomas Hengelbrock, Frans Brüggen, Giovanni Antonini, Iván Fischer, Lothar Zagrosek, Sylvain Cambreling, Ton Koopman, Sigiswald Kuijken și René Jacobs. Ea apare în mod frecvent la festivaluri renumite și locații precum Salzburg Festival, Edinburgh International Festival, Rheingau Musik Festival, Mostly Mozart Festival și Haydn International Festival, Vienna Musikverein, Philharmonie de Paris, Berlin Philharmonie, Köln Philharmonie, Salle Pleyel, De Doelen Rotterdam, Bozar Brussels, și a lucrat cu New York Philharmonic, Pittsburgh Symphony Orchestra, DSO Deutsches Symphonie-Orchester Berlin și Munich Philharmonic Orchestra. Sunhae Im a apărut la Berlin Staatsoper Unter den Linden, Deutsche Oper Berlin, Opéra National de Paris, Oper Frankfurt, Staatsoper Hamburg, Staatstheater Stuttgart și multe alte companii de operă din întreaga lume. Se bucură cu o relație fructuoasă cu Freiburg Baroque Orchestra, Akademie für Alte Musik, Les Arts florissants, Collegium Vocale Ghent și B’Rock Ghent.