”Femeia fără umbră” de Richard Strauss în viziunea lui Vladimir Jurowski(4 septembrie 2019)

Deși este considerată de unii comentatori – de altfel, citând spusele compozitorului – cea mai importantă lucrare a lui Richard StraussDie Frau ohne Shatten, a cărei premieră absolută a avut loc în urmă cu 100 de ani, în 10 octombrie 1919, la Viena, este o raritate și pe afișele teatrelor lirice din lume. Opera pe un libret de Hugo von Hofmannsthal (după basmul Inimă de piatră de Wilhelm Hauff și Convorbirile unor emigranți germani de Goethe) este puțin frecventată tocmai din cauza greutății de a o monta și de a o cânta: 20 de personaje și o partitură orchestrală pentru 164 de instrumente (este una dintre cele mai complicate partituri ale lui Strauss, solicitând o suită parcă infinită de culori timbrale, cu multă percuție și multe instrumente de suflat pe scenă), și de-ar fi numai atât… Intuiam în prezentarea generală a actualei ediții a Festivalului că acest concert va fi fără îndoială un moment de vârf. Nu am fost contrazis deloc. Poemul dramatic al lui Hugo von Hofmannstahl este în sine o creație remarcabilă, topind sugestii mitologice și simboluri din Vechiul Testament, legende medievale germane, motive literare (oglinda, dublul, umbra) tratate convingător din punct de vedere teatral, iar muzica lui Richard Strauss, de o frumusețe unică. Cele trei ore și jumătate cât durează această operă nu te obosesc nici o clipă. Am ascultat cinci soliști (rolurile principale) de marcă, cu voci foarte potrivite pentru partiturile interpretate: sopranele Ricarda Merbeth (Soția boiangiului) și Anne Schwanewilms (Împărăteasa), mezzosoprana Ildikó Komlósi (Doica), bas-baritonul Thomas Mayer (Barak, boiangiul), tenorul Torsen Kerl (Împăratul), coruri și o orchestră admirabile. Vladimir Jurowski, unul dintre marii dirijori de astăzi, cu un repertoriu impresionant, a dovedit o dată în plus știința construcției pe spații largi și totodată aplecarea migăloasă asupra detaliilor, mai ales a celor de ordin stilistic. Are o precizie aproape geometrică în gestul dirijoral, rigoare dublată de eleganță, dar și o energie pe care o transmite eficient muzicienilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: