SF Politic 114-Lumina lui Dumnezeu ne arată Calea

Orbecăim, asta e, orbecăim. Suntem mulți, infinit de mulți, nenumărați. Orbecăim în tăcere. Ne-am trezit în zori fără să vedem înspre orizont. E așa o tăcere. Nici un politician nu mai ridică glasul. Ne-au trădat. Intelectualii tac chitic. Ne-au trădat. Medicii ne-au trădat. Orbecăim pe străzi. Undeva, în față, parcă e madam Calomfirescu. Are o umbreluță galbenă, bine mâncată de molii.

Strigăm unii la alții, am un pulover bleumarin, am pantaloni vișinii, am dresuri roșii, am o perucă sidefie, fumez tigari cu filtru, am o sticlă de bere, ronțăi biscuiți, văd un OZN, nu ne păcăli, nu vezi nimic, nu se vede nimic, se aude câte o împușcătură, au murit dintr-ai noștri, nu, de-ai lor, aha, mergem înainte, orbecăim înainte, țineți bordura. Bebe de la Arsenal ține bordura, se pare că e undeva în frunte, Popescu de la Academie ține și el bordura, orbecăim printr-un ocean de minciuni oficiale, panica ne înmoaie oasele dar noi orbecăim înainte, de pe trotuar un general urlă chiar în urechea mea, e groasă rău poporane, o să te arestuim, unde te duci, stai dracului pe loc, foc, foc, cade unul secerat, undeva în dreapta, continuăm să orbecăim, ne lovim de alte minciuni oficiale care cad ca niște bombarde în calea noastră, unul e strivit undeva în față, orbecăim înainte, sunt tot felul de zvonuri alarmiste, zvonurile se preling pe lângă bordură, unii le iau de bune, vor să iasă din rând, din mulțimea noastră informă, uriașă, orbecăitoare către undeva, ceva ne atrage ca un magnet drept înainte, am putea fi în tunelul de la metrou, am putea fi într-o vale, într-o canalizare, pe albia unui râu, nu se zărește nimic clar înainte dar orbecăim înainte, mai dispare câte unul, doi sau trei, poate o mie, nu poți crede ce auzi, ce ți se spune, poate n-a murit nimeni dar trebuie să se spună că au murit un milion ca să ne bage frica-n oase, minciunile oficiale se țin lanț, unii descoperă că ele nu sunt valabile pentru oficiali, oficialii împart adevărul pe categorii distincte, așa e de când lumea, orbecăim înainte, murim de frică, ne cuprinde îndoiala, parcă am vrea să ne conformăm minciunii oficiale, unii se conformează deja și încearcă să ne oprească din orbecăiala noastră către înainte, orbecăim, orbecăim neîncetat, nu ne oprim, înaintăm, stați pe loc strigă un parlamentar ticăloșit, nu vă mișcați, vor fi un milion de morți după Paște, nu-l ascultă nimeni, înaintăm orbecăind cu dârzenie, cu ciudă, cu ură, cu un fel de nebunie, se aud focuri de armă, mai cade unul dar noi, mulțimile de prostani, prostani, așa zice un general, băi prostanilor unde vă duceți, aici e casa voastră, noi orbecăim pe mai departe, înaintăm, ceva se zărește dintr-odată, e o lumină, ne atingem, ne pipăim, ne îmbrățișăm, minciunile oficiale ne izbesc drept în față, nu aveți voie să fiți solidari, nu aveți voie să vă îmbrățișați, ne îmbrățișăm, suntem solidari, lumina crește, lumina crește din ce în ce mai puternic, se zăresc acum forme clare, poate că sunt dealuri înverzite, poate că sunt pomi înfloriți, poate că e o pajiște plină de flori, înaintăm, înaintăm năvalnic, Lumina ne cuprinde, ne apără, ne călăuzește.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: