Opera si nivelurile de cunoastere ale ei

Fără nici un fel de ezitare afirm că muzica de operă este EXTREM de complexă. Există mai multe niveluri de cunoaștere a ei. De la senzația primară a unei audiții a unei arii, pe care o vei memora, la început ignorând totul despre ea, pe care te vei strădui apoi, în cazul repetării acestui gen de experiențe, s-o regăsești și s-o identifici, poate chiar timp de ani de zile, până când, într-o zi, o vei descoperi încadrată într-o operă, despre care vei ști deja măcar acțiunea, autorul și, prin urmare, te vei bucura de întregul context, până când vei deveni un meloman avizat, capabil să te bucure amănunte pe care restul lumii le ignoră complet, este un drum lung de străbătut, care necesită o groază de informație. De altfel, eu cred că acesta este și motivul pentru care muzica de operă nu este accesibilă oricui și că necesită un efort de instruire pentru a o putea înțelege cu adevărat. Fiind și o artă complexă, o sumă de fapt a mai multor arte (muzică, literatură, teatru și lucrurile nu se opresc aici) provocarea intelectuală este cu adevărat redutabilă. Odată ce muzica ai reținut-o, cât mai bine, aproape pe de rost dacă se poate, libretul trebuie parcurs și el, până la nivelul la care poți sesiza cum muzica înnobilează cuvintele și le accentuează un anume sens pe care compozitorul și uneori chiar interpretul îl atribuie. Atunci poți spune că, dacă ai norocul să asculți într-un teatru de operă un spectacol cu adevărat valoros, emoția estetică devine inegalabilă. Dar pentru ca toate astea să se întâmple e nevoie de informație.

Pentru un meloman din România, informația relevantă despre muzică este dramatic de puțină și de greu accesibilă. Cărți sunt puține, publicații nu există (sau dau faliment după primele trei numere), cronica de spectacol este aproape inexistentă, chiar și magazinele de discuri sunt extrem de puține (în provincie chiar deloc). Rămâne Internetul, o sursă importantă de informație și cam atât. Greșesc? Eu cred că nu.

Fără pretenția că voi dezvălui un panaceu al acestor „dureri”, o să înșir în continuare ce puteți face dacă aveți un iPad, tableta trendy dar extraordinară care a răvășit marketingul tehnologiei din ultimii doi ani și jumătate. Nu am încercat încă să verific dacă și celelalte tablete au aceleași facilități în ceea ce privește muzica de operă, e posibil ca unele produse să nu existe decât pe tableta de la Apple. Din start vreau să tranșez însă și eterna dezbatere privind cititul pe ecran care nu e același lucru precum cititul dintr-o carte, mirosul hârtiei tipărite, senzația de răsfoire și tot restul de argumente aduse de comoditate și de rezistența la nou, prin a găsi prilejul de a-mi aminti de experiența lecturii unor cărți de la începutul anilor ’90, de la Humanitas, tipărite pe hârtie igienică reciclată, cu miros greu și urât, cu o tipăritură gri deschis pe fondul hârtiei care bătea în roz murdar. Cine a trecut printr-o asemenea experiență ar trebui să se mobilizeze să o încerce și pe cea cu tableta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: