SF Politic 108-Dictatura e gata să ne înmoaie oasele

Na o botniță, strigă jandarmul cibernetic alergând după mine pe stradă, stai că trag, unde fugi? Din satelit, cade o rază verde care face un cerc magnetic în jurul meu. De după colț apare un tanc periculos care aruncă în mine cu proiectile grele. Praf mă face. Mă ridic. Mă șterg de praf. Tare, cetățeanul ăsta, strigă un polițai digital făcând cu ochiul unui politician burtos, cu trabuc între dinți, are șapte vieți în pieptu-i de aramă acest cetățean. Sare pe mine un felcer androidic și încearcă să-mi fixeze pe cap o vizieră de plastic antivirus. Leagă-l bine, dă-i la cap, strigă un alt cibernetic, cadru medical mediu, inteligent, ieșit de la Dispensarul Municipal Obligatoriu. Ăsta are gura mare, ne trebuie o botniță mai mare, așa, așa, pune-i botniță cetățeanului.

Vin și niște roboți de la parlament, cu pistoale și bâte. Cetățene, o să te jumulim noi îndată, îți trece ție de revoltă, de întrebări încuietoare, de libertate. Ce vrea ăsta? Vrea libertate! Ce-i aia? Cum ce-i aia, se miră politicianul burtos cu trabucul între dinți. Libertatea e când ai chef de parascovenii, de plimbărică prin parc, de ars gazul la soare, de promenadă. Promenadă? Promenada e periculoasă, stai mă drepți, se-aude?! Și zici că ești deștept, mă? Zici că tu zici adevărul gol-goluț în contra adevărului oficial, mă? Poporanii de pe stradă aplaudă forțele de ordine care se urcă pe mine zdrobindu-mă cu bocancii, dă-i la moacă, arde-l tată, dă-i bice, nu-l lăsa. Poporanii râd, se hlizesc, dictatura a pus ochii pe ei, o să-i omoare la grămadă ceva mai încolo. Roboții mărșăluiesc prin centru, poporanii aplaudă, androizii se pregătesc să-i ardă pe toți, direct la crematoriu. Dinspre planeta Marte vin forțe proaspete, tancuri digitale, spioni cibernetici, psihologi cibernetici, drone, avioane invizibile , torpiloare, toate se îngrămădesc să mă facă terci, dictatura te strivește mă, în doi timpi și trei mișcări, ce-ai zi tu mă de virus, mă, ce-ai zis, urlă în draci un căprar și, trosc, îmi trage o cărămidă direct în freză.

Ciberneticii, androizii, roboții hăhălesc electronic pe mai multe voci, se lasă seara, ce vrei tu mă, ce vrei, se răstește un consilier municipal, vine și primarul, un android din ultima generație, ce vrei tu mă, cetățene, care drepturi civile, mă, na, drepturi civile, mă! Trosc. Trosc. Politicianul burtos cu trabuc între dinți începe să urle, androizii l-au luat pe sus și-l pocnesc fix în moalele capului, uite-așa țâșnește sângele din el, asta-i dictatura cibernetică nu glumește deloc, îi rade pe toți, uite-așa, la fix, te zdrobește și iar te zdrobește, că de aia e dictatură ca să te zdrobească pe tine dac ă cumva ai gânduri, idei, propoziții despre libertate. Un tanc se lovește de-o bordură, turela se învârte aiurea, s-a zdruncinat ceva în sistemul lui de navigare electronică, mă ridic peste șenilă, intru în tanc, ochesc, dictatura face ochii mari, nu se aștepta la asta, armez și trag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: