SF Politic 106-Ce ai face dacă tu ai fi Președintele României?

Ne-am adunat cu mica cu mare în Piața Chibrit. Era soare. Era lună. Erau stele, erau nori purpurii, zburau albatroșii peste blocuri. Și de ce ne-am adunat noi aici, zeci și sute, vru să știe Temistocle. Păi ne-am adunat zeci și sute ca să stăm de vorbă unii cu alții despre un subiect fierbinte. Aha, face Temistocle oarecum îngândurat. Credeam că vine cometa, că vin extratereștrii, credeam că ar fi ieșit vreo godzilă dintr-un hău cosmic, să vină godzila să ne înghită pe nemestecate. Nu. Păi nu. Păi da. Ne-am adunat să răspundem la o întrebare legitimă, să știi Temistocle. Uite, spuse madam Calomfirescu, zi-ne ce ai face tu în primul și-n primul rând dacă ai fi Președintele României!

– Dacă eu aș fi Președintele României, m-aș pune pe trăit meserie! Na! E bun răspunsul?!

– Huideoooo! Așa țâșni din mii de piepturi, dă-i cu huo pezevenghiului. Bă-i, poți să fii și tu serios? Hai, fi și tu acolo oleacă serios!

– Bine, bine, dacă aș fi Președintele României, zise Temistocle, m-aș îngriji de fiecare român în parte! Da de fiecare în parte!

– Dar de ceilalți nu?

– Ei, cum să nu, de toată lumea! Și de chinezii de la Dragonul Roșu?

– Și de ei!

– Și de rușii din Dobrogea, de turci, de tătari?!

– Vezi bine, da!

– Și de unguri, de germani, italieni, de sârbi, de poloni, de franțuji, de evrei, de armeni, de bulgari, de ucraineni, de sași și de secui, de extratereștrii din Bucegi?!

– De toată lumea ce să mai vorbim! I-aș iubi pe toți, fără deosebire! M-aș duce prin casele lor de dimineață și până seara să văd dacă o duc bine sau nu, dacă s-a ridicat gunoiul, dacă nu-și bat nevestele și copii, să văd dacă-și fac curat pe străzi, dacă nu înjură și nu suduie.

– Cine te crede?!

Și uite-așa i-au chemat la rând pe Bebe de la Atelierele Grivița Roșie, apoi pe universitarul Pompiliu, pe inginerul Grauwitz, pe actorul Farfuridi, pe profesoara Elonora, profa de biologie, pe madam Protopopescu, pensionară de la Metrou, pe avocatul Tiberiu, pe surorile Peterowski, pe fratele Lucian, pe Gică, pe Bulă, Păcală, Tândală. Ești sigur că i-a chemat pe toți ăștia? Păi nu sunt tot de-ai noștri. Băi, voi sunteți oameni serioși? Și cea-u zis ăști, poți să-mi spui?

– Dacă eu aș fi Președintele României i-aș iubi pe toți oamenii din țara asta, așa cum sunt ei, sprinteni la minte, duși cu pluta, leneși, harnici, inspirați sau tembeli, pasionați sau plictisiți, curajoși, melomani, poeți, aiuriți, plictisiți, frumoși, nebuni, bandiți, veseli, cu capu-n nori, haimanale, visători, bonjuriși și pafariști, drepți, dezordonați, harnici, puturoși, zgârie-brânză, talentați și geniali, mă rog, tot tacâmul, dacă vrei să mă-nțelegi.

– Dacă eu aș fi Președintele României nu aș apleca urechea la nimeni ci m-aș convinge eu de una, de alta, aș umbla din oraș în oraș, din sat în sat, să văd eu cu ochii mei, nu să vină nu știu care conțopist să-mi zică baliverne!

– Dacă eu aș fi Președintele României v-aș băga în viteză de numa, numai!

– Ești un prost!

– Sunt!

– Dacă aș fi Președintele României m-aș bate pentru țara mea cu toți mahării din lume, fără frică! M-ar durea inima dacă aș ști că mor români nevinovați pe undeva, prin lume, aș sări în ajutorul lor!

– Dacă aș fi eu Președintele României v-aș strânge pe toți la piept, să vă dau ceva din răsuflarea mea de Președinte, să vă dau ceva din inima mea de Președinte!

– Dar dacă tu ai fi Președintele României?

– Dacă eu aș fi Președintele României mi-aș apăra țara de oricine, fără prea multă vorbărie, orice ar fi, oricum ar fi.

– Zici tu?!

– Zic eu, păi ce, se poate face asta, nu e greu, dar voi ați fi cu mine, de partea mea dacă eu aș fi cu voi, de partea voastră?!

– Dacă eu aș fi Președintele României aș suferi împreună cu fiecare din țara asta, m-aș bucura cu fiecare din țara asta!

– Dacă eu aș fi Președintele României v-aș pune la treabă să nu mai tăiați lelea frunză la câini!

– Aha, ei, vezi, și cum ai face chestia asta, oare?

– Păi tot așa, bat țara-n lung și-n lat și vă scotocesc prin măruntaie să nu mai ardeți gazu’ la bodegă, să vă îmbrăcați frumos de sărbători, să nu scuipați pe stradă, să fiți viteji, să nu vă lăsați umiliți de nimeni!

– Dacă aș eu Președintele României, v-aș aduna ciotcă, pe toți, dar pe toți, să vă împăcați, să nu vă mai certați, să nu vă mai furați între voi, să nu vă surghiuniți între voi, v-aș aduna ghem, ca o singură inimă!

– Nu ne prosti, cum poți să faci asta?

– Dacă aș fi Președintele României, aș veghea neîncetat ca orice fel de credința ați avea, credința voastră să nu fie știrbită de nimeni de pe această lume!

– Asta e foarte frumos!

Și uite-așa stăm noi cu sutele de mii în Piața Chibrit și zicem cum ar fi să fie dacă noi am conduce România, fiecare în felul lui, unii cu naivitate, alții pe un ton mucalit sau hâtru, unii cu dragoste, alții cu înverșunare, cum ar fi să fie dacă s-ar putea să fie, dacă am vrea, dacă ne-am porni, dacă ar fi, ce frumos ar fi, cum ar fi să fie să ne unim cu toții în inima Președintelui României, să fim acolo oricare ar fi el, să ne iubească de-adevăratelea așa cum suntem, oameni de toate felurile, oameni ca oricare alți oameni de pe lumea asta, aruncați așa, prin genunea istoriei, oameni zâmbitori sau plângăcioși, viteji sau fricoși, oameni făcuți din carne, din vise, din idealuri, naivi și nebunatici, hărșiți de viață sau nu, adorabili sau deplorabili, oameni de toate felurile felurilor de pe lumea asta, să fim așa, cu toții, un singur Președinte al României.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: