SF Politic 62-In piata,la Chibrit,Politikon dâmbovițean

Două direcţii fundamentale înmoaie elanul sefistului şi politikonului dâmbovițean ţinându-l pironit locului şi generând, ştiinţific vorbind, efectul rococo al ficţiunii. Sute de texte mi-au trecut prin mână în acest un sfert de veac de magie şi nu pot spune că nu m-am amuzat copios văzând cum colectivismul şi elitismul sună trompetele nemuririi literare şi politikonice la Sibiu, la Iaşi, la Bucureşti, la Timişoara şi prin alte insule rătăcite prin care s-au preumblat închipuiţi scriitori de SF braț la braț cu tot felul de politicieni lipsiți de scrfupule, zice domnul scriitor SF Ovideus Bufnilicus, dragul de el, în carne și oase vorbind, vorbind cu poporanii din Piața Chibrit care cad pe spate, uite-așa.

S-au iscat bătălii semantice purtate cu sârg spre ticăloasa menţinere a tonusului, s-au tras înjurături şi s-a urinat bărbăteşte pe ficţiunea plăpândă compusă după regulile compunerii şcolăreşti. Colectivismul a născut nu doar cenaclul ca şi arestare a spiritului liber dar a născut băşcălia fandomială şi politikonică,  a născut aplombul fanului rătăcit în genialitate, a născut tragerea de şireturi cu muzele şi cu idolii şi chiar ruperea şiretului de la bocancul vreunui îngălat care mima geniul rătăcit.

Buna creştere să fi rămas doar indicatorul de volum. Elitismul produce la capitală critici aroganţi şi plin de nesimţire nesimţitoare artistică iar la periferie, critici cotcodăcitori care veghează cu cinste le nerătăcirea în dogmele străine, instituind prostia ca dogmă românească în fandomul românesc şi în politica românească. SF-ul şi Politikonul rococo sunt  construcţii subţiratece fără viitorime dar care nasc epigoni chipurile rasaţi care, după ce-au pupat mâna puţind a mahorcă a vreunui şef de cenaclul SF, august şi arogant, sau a vreunui şef politikonic sapă cu sârg în inima imaginarului românesc. Sunt mulţi. Şi fani şi scriitori şi politikoni. Aşa-şi zic ei, fani şi scriitori şi politikonici. Unii privesc cu greaţă înspre scriitorul român de SF împătimit şi talentat iar ceilalţi se dedau la acte dictatoriale şi fasciste sau superb tâmpite arestând reviste, antene, tribune, pieţe sau hălci din imaginarul românesc.

Unde e liderul politic ce se va ridica împotriva Politikonului pervers, funambulesc şi fără de proiect? Chiar dacă nu e, politikonicii vor fi, cu toţii, raşi de războaiele semantice ce anunţă tumultuoasele şi inimaginabilele războaie matriceale.

Grăbiţi-vă, deci! Adunaţi-vă, rotiţi-vă în jurul mesei pline de cărnuri sângerânde, hăcuiţi ficţiunile! Cenaclul? Trivialitatea imaginarului în toată splendoarea sa! Năvălesc prin uşile zgribulite tot felul de inşi care vor să cucerească lumea, să zdrobească proletariatul şi să facă harcea-parcea burghezia oricare ar fi ea!

Cenaclul? Construcţie burlescă! Să formezi spirite! Ce minciună gogonată!

Vin tinerii timizi sau năvalnici să afle ce va să zică despre ficţiunile lor tot felul de shizo, de para, de refuzaţi ai lumii. Stau şi-şi tocesc mucurile de ţigară între buzele cărnoase şi emit adevăruri îngrozitoare şi definiţii bombastice despre science fiction. Aspiranţii la gloria literară aşteaptă cu sufletul la gură să fie traşi în ţeapă de tot felul de diletanţi care, mai apoi, la o bere, ridică osanale nimicului. Lume perversă şi ticăloasă, cenaclul e un balamuc literar în care se macină spiritele nobile de către tot felul de rătăciţi. Rătăciţii ăştia cred că împart bruma de talent după criterii de valoare dar de fapt îşi odihnesc ochişorii între voluptoasele forme ale unei fantome literare.

Cenaclul e şcoală literară? Ce superbă nerozie! Cenaclul e un spital de campanie în care vin răniţi de toate neamurile. Felcerii sar pe ei şi-i tot hăcuie cu bisturiele sau cu drujbele care sunt învelite în foiţe de nemurire glorioasă. Noii veniţi cad ca muştele pe lampă în capcanele ticăloşilor care debitează toate prostiile posibile.

Nu e decât oroare şi tâmpeală şi viaţă cenaclieră de săriţi de pe fix. Cenaclurile science fiction ca și partidele politice sunt lagăre de concentrare în care adevăraţii scriitori sunt gazaţi de nişte inşi care se defulează şi care-şi fecundează orgoliul bolnav luând în tărbacă spiritele nobile, nevinovate şi plin de naivitate. Cenaclul ca și partidul este stricăciune pentru spiritul liber, trivialitatea imaginarului găsindu-şi în această structură defunctă plăcerea morbidă de a se deda perversiunii vulgului pornit să maculeze superbia. Alo, strigă poporanii din Piața Chibrit, vezi că ai luat-o razna.

Nu mai înțelegem nimic, hai, ne leși? Numai Filofteia zice, are dreptate domnul scriitor. Ia vezi se zborșește Temistocle, lasă-ne cu scriitorii ăștia mintoși, n-avem autostrăzi, n-avem pensii speciale, ne-au luat tichetele de masă, despre ce vorbim noi aici? Ce-i cu balivernele astea? Păi da, nu te pui cu poporanii din Piața Chibrit, hai la o bere, ne ducem cu toții la o bere, ne zicem de una de alta, îi înjurăm vârtos pe alde Iliescu, Băse, Orban, mă rog, îl luăm la buleală și pe Soros, nu-l lăsăm nici pe Funar, ne luăm de Uniunea Scriitorilor, zicem de nasol de Cărtărescu, râdem de Fernandel până când vine nu știu care și zice c-a căzut o cometă în Pipera și, buluc, cu toții, la fenomen.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: