SF 31-Mircea Cartarescu e suparat pe cititori

Ingmar Bregmar îşi puse casca pe cap şi deveni invizibil cât ai zice peşte. Uite-aşa descoperi el criminalul din Beauburg şi pe cel care jefuise băncile austriece prin anii ’20. Află cine şi ce a pus la cale pe strada Hanovra şi cum a fost împărţită lumea de către Marea Finanţă. A furat la rândul lui un aeroplan şi s-a zgăibărat prin văzduh încurcând cursa de la Monte Carlo, a şterpelit colierul reginei din Saba şi a produs busculadă la discoteca nudiştilor din Paris. A aflat de ce Mircea Cărtărescu e supărat pe cititori. Unele servicii secrete au încercat să-l răpească iar americanii, ruşii şi japonezii, au pus la punct adevărate campanii de dezinformare încercând să ne convingă că deja-l înhăţaseră pe excentricul Ingmar Bregmar. Îi plăcea la nebunie să se ascundă în cele mai incredibile şi imposibile locuri. Zile întregi o mulţime de mătuşi şi de verişoare zurlii umblau în căutarea lui. Încet, încet aceste căutări s-au transformat într-o adevărată sărbătoare, întreaga familie îndeplinind un ritual aproape misterios. De dimineaţă se scăldau cu toţii în iaz făcând glume pe socoteala lui Ingmar. Îl tachinau vrând să-l tragă de limbă. Se întorceau cu toţii să afle un cât de mic detaliu care i-ar fi putut duce la noua ascunzătoare. Luau apoi micul dejun, savurau cafeaua adusă tocmai din Brazilia de o corabie olandeză şi se pregăteau apoi plini de febrilitate. Din arsenalul lor nu lipseau corzile de alpinist, lamoasele de cuarţ, vergeaua magnetică. Luau cu ei şi o pereche splendidă de câini de vânătoare şi chiar arme. Ingmar prilejuise astfel de momente de solidaritate familială. Certurile şi neînţelegerile se risipeau ca prin farmec. Erau uniţi cu toţii de fascinaţia căutării.

Descopereau locuri neştiute. Au aflat chiar de ce Mircea Cărtărescu e supărat pe cititori, de ce Ion Iliescu n-a fost arestat niciodată, de ce securiștii au reușit să fure banii lui Ceaușescu, de ce Liviu Dragnea e protejat de călugării din Șambala, de ce Emil Constantinescu a fost ras de ofițerii de la doișiunsfert, de ce Teodor Meleșcanu a fost bun prieten cu Gorbaciov, de ce Malta nu e Ialta. Se simţeau ca în copilărie. Inventaseră un limbaj, nişte coduri secrete. Aveau reguli. Îşi apărau cu străşnicie hărţile. Îşi făcuseră o mulţime. Întregul orăşel participa şi el la marea căutare a lui Ingmar Bregmar. Primarul de Laurentiis instituise un premiu iar Fasibombo, cofetarul belgian, oferea un tort uriaş de îngheţată celui care descoperea primul ascunzătoarea. Până şi bunicuţele cotrobăiau prin poduri şi scotoceau în pivniţe. Aşa au ieşit la iveală un dirijabil, o trăsură de pe vremea lui Napoleon, un proiectil german din al doilea război mondial, un cufăr plin de arginţi pierdut de piraţii din Insula Broaştei Testoase, giulgiul din Torino şi câteva scrisori pe care Berlioz le trimisese prin Poşta Temporală vestitei Mata Hari.

Eu, care sunt un mare mâncător de dulciuri, am jinduit de nenumărate ori după tortul de îngheţată al lui Fasibombo. Aş fi putut pune cu uşurinţă mâna pe el pentru că-i ştiam ascunzătorile lui Ingmar Bregmar şi, în plus, îi puteam detecta amprenta termică în nodurile spaţiale. Zilele trecute, un ofiţer de contrainformaţii m-a vizitat acasă. L-am invitat pe terasă, printre petunii. L-am servit cu cafea şi lichior şi am flecărit o vreme despre campionatul mondial de fotbal şi despre alegerile prezidenţiale, și despre Mircea Cărtărescu, supărat foarte tare pe toți cititorii din lume care nu mai citesc deloc, zău așa, cărți de hârtie și-și fac selfie cu telefoanele mobile, na, uite-așa!

El mi-a vorbit despre patriotism şi despre războiul informaţional. Cine, Mircea Cărtărescu? Nu, domnule, regele din Borneo! Aha! Dar despre Iohannis ați vorbit? Dar despre Băse, despre Hrebe ați vorbit, despre Fidel Castro, despre Mao și despre Lenin ați vorbit! Ei, nu. Am vorbit cu regele din Borneo, e clar? A încercat să mă convingă să-l găsesc pe omul invizibil pentru că înalţi oficiali ar fi vrut să stea de vorbă cu el. Mie nu mi-au plăcut niciodată treburile astea şi nu m-am arătat dispus să-l contactez pe Ingmar Bregmar. Ofiţerul m-a lăsat să înţeleg că din pricina asta voi avea o mulţime de probleme. Eu m-am plâns superiorilor săi şi, până la urmă, m-au lăsat cu toţii în pace. Uneori, când trec prin faţa cofetăriei La Fasibombo, văd cum dispar prăjiturile din galantar. Unii spun că au vedenii dar eu ştiu bine că nu e aşa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: