SF Politic 28-Donald Trump e pe vătrai

 Cam asta ar fi scena. În toiul nopţii, Bufonul Republicii cântă de mama focului pe ulițele Bucureștiului, n-are el treabă cu Președintele cu Parlamentul, cu Guvernul, râde de toți, îi imită pe toți. O cometă buclucașă se strecoară în botinele lui, un taximetrist îl ia la caterincă, el tot îi dă înainte cu cântatul și zice tot felul de bufonerii, cum că Traian Băsescu e pe chituci, cum că Gabriel Oprea e așa și pe dincolo, cum că Viorica Dăncilă o surpă încet dar sigur pe Gabriela Vrânceanu Firea, cum Ludovic Orban o ia în curând pe coajă de la Klaus Iohannis și cum Emmanuel Macron a obținut cetățenie rusă pe ascuns și cum Donald Trump e pe vătrai, că vin extratereștrii să ne întrebe de sănătate și alte chestii astrofizice de neimaginat! Și mai zice el niște chestii dar nu pot să le dau publicității.

– Linişte! îi strigă garda SPP din Cotroceni. Președintele doarme!

– Cum poate să doarmă când cânt eu? se burzului bufonul în timp ce urcă în turnul din nord, la Komenduire, pe Calea Victoriei, străduindu-se să vadă luna mai bine.

Avea sub braţ o lunetă şi voia ca în noaptea aceea să afle totul despre stele.

Se împiedică, alunecă, se ridică, râse. Ajuns pe terasă privi înfiorat puzderia de stele.

Ca de obicei garda de la Komenduire, de pe Calea Victoriei, dormea dusă, generalii dormeau duși și ei cu tot cu pensiile lor speciale bine puse vraf sub pernă. Bufonul păşi în vârful picioa­relor şi se aşeză lingă creneluri pregătindu-se să pri­vească prin lunetă.

Văzu o stea care se mărea văzând cu ochii şi inima începu să-i bată nebuneşte.

Steaua se transformă într-o fiinţă călătoare prin univers. Ea coborî pe terasă fără să facă nici cel mai mic zgomot şi-l studie pe bufon îndelung.

Bufonul nu mai scotea nici o vorbă.

– Eşti lipsit de armonie, spuse fiinţa din stele făcând un semn către cocoaşa bufonului, știai?! Eu studiez armonia formelor şi mi se pare că faci cumva o excepţie. Voi îndrepta lucrurile! Și o voi face chiar acum! Să nu-ți fie frică!

Bufonul începu să plângă şi să dea din picioare strigându-i că în asta era toată puterea lui şi că, văzându-l aşa, parlamentarii se amuzau din plin pentru că, undeva, în adâncul sufletului lor, le era teamă că s-ar fi putut naşte asemenea lui.

Şi asta le dădea un sentiment de tru­fie.

Fiinţa venită din stele râmase neînduplecată şi, după ce îşi luă zborul spre cer, bufonul alergă în curte să se privească în fântână. Cocoaşa dispăruse.

Înspăimântat, îşi încropi una din paie şi o legă cu două cureluşe. A doua zi însă, Președintele ghici trucul şi, crezând că la mijloc e o vrăjitorie, puse ca bufonul să fie ars pe rug, așa metaforic, adică să-i salte decorațiile Cancelaria Prezidențială, decorațiile de tinichea pentru niște fapte de arme imaginare. O fată de treabă îl luă însă de bărbat, după o datină străveche, şi poate că cei doi mai trăiesc și astăzi, dragii de ei.

Dar lasă povestea asta cusută cu ață albă. Donald Trump e pe vătrai și uite că-i trag americanii preșul de sub picioare îndată după Anul Nou și-atunci o să vadă toată suflarea planetei tot felul de gulgute rusești, interzise minorilor, așa să știți. Iar noi să ciocnim un pahar de șampanie că, vorba aia românească, din bătrâni, miezoasă, pleac-ai noștri, vin ai noștri, vai de capul nostru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: