SF 27-Mesaj de Anul Nou pentru invadatorii din toate timpurile

Stăm ciotcă în Piața Chibrit, trece o cometă, undeva în adâncurile universului explodează o supernovă. Ninge liniștit. Ne privim în tăcere. Le scriem tuturor invadatorilor din toate timpurile, de oriunde au fost, sunt și vor fi? Poporanii din Piața Chibrit parcă ar da piept cu fugiții dar, vezi, nu e chiar așa de simplu. Politicienii noștri din toate timpurile au dat chix, cine să-i mai ia în seamă, nici nu-i pune careva la socoteală. Ne privim în tăcere. Știm ce gândim. Ce fel de popor am fi dacă nu am avea așa, un curaj nebun?!

Și ne apucăm să scriem Mesajul de Anul Nou pentru invadatorii din toate timpurile, închipuindu-ne în fel și chip, Geta Energeta mai scoate un oftat, Ionescu din Batiștei cam tremură de frică, Marghioala din Urlați, sosită pe seară cu trenul, zice să avem grijă să nu ne aresteze careva, Pache din Pantelimon se arată rău foarte, moare de gât cu toți invadatorii, din toate timpurile, din toate epocile, din toate zările. Mesajul sună cam așa!

Oricare ai fi tu, invadatorule, de oriunde ai fi, în oricare timpuri ai fi năvălit peste noi, ai adus în ţara mea ura, sperjurul, ticăloşia, ticăloşia, băşcălia, sictirul, distrugerea şi alienarea. Oricare ai fi tu, invadatorule, în oricare timpuri ai fi năvălit peste noi, ai adus în ţara mea, pe negândite, mişelia, trădarea, rătăcirea, îndrăgostirea de galbeni şi surzenia.

Oricare ai fi tu, invadatorule, de oriunde ai fi, în oricare timpuri ai fi năvălit peste noi, ai adus în ţara mea golătatea intelectualului şi nesimţirea lui, goana lui după măriri deşarte, cearta lui, împrostirea lui prin premii iluzorii şi înstatuieri efemere. Oricare ai fi tu, invadatorule, în oricare timpuri ai fi năvălit peste noi, ai adus în ţara mea furăciunea şi jaful.

Ai adus în ţara mea alte împământeniri care au luat locul împământenirilor noastre. Ai adus în ţara noastră moartea celor care te-au crezut un eliberator. Ai adus sfârşitul acelora care au avut curajul să ţi se împotrivească. Ai adus în ţara noastră otravă în trupul fântânilor.

Ai adus în ţara noastră slugile tale fără de suflet care s-au înscăunat vremelnic aruncându-ne în deşertăciune. Ai adus în ţara noastră durerea. Ai adus frigul. Ai adus întunericul. Ai adus batjocura şi ne-ai învăţat să-i batjocorim pe aceia dintre ai noştri care construiesc lucruri frumoase și ne-ai ne-ai orbit şi, aşa orbi, ne-am bătut joc de odoarele credinţei noastre.

Ai adus în ţara noastră sictirul, hoţia şi golăneala, oricare ai fi tu, invadatorule, în oricare timpuri ai fi năvălit peste noi. Căci ai luat cu tine la înguvernare tot felul de golani ai străzii şi i-ai făcut mari tocmai ca să-şi urască poporul, de sus, de la înscăuneli. Ai adus banii tăi care sunt mai tari decât banii noştri. Ai adus, de veacuri, vântul de miazănoapte sau vântul de răsărit, sau din sud, sau din nord care pustiesc bătătura omului de rând şi golesc fruntea obştei de orice fel de ideal. Ai adus cu tine ideologii putrezite care ne-au împutrezit vremelnic.

Ne-ai batjocorit preotul, învăţătorul, poetul. Ne-ai siluit femeile pentru ca odraslele tale să conducă ţara asta încă o mie de ani. Ai adus cu tine îngheţul inimei. Ai adus cu tine înstrăinarea noastră de noi înşine şi ne-ai amăgit atât de tare încât am ajuns să ne îndoim de noi înşine. Ai adus armate de-a lungul amarului de ani să nu care cumva să ne trezim, să ne eliberăm. Ai vrăfuit istoria şi adevărul istoric prin interpuşi pe care i-ai plătit sau pe care i-ai prins de nas cu femei sau cu bani sau cu alte slăbiciuni omeneşti. Ai pus la cale intrigi, organizaţii, partide, mişcări de stradă, glume şi bancuri, hărmălaie poporană, mituri şi prejudecăţi. Ne-ai înecat într-un ocean de culpe imaginare iar noi, naivi şi neputincioşi te-am urmat orbi și surzi.

Ai adus alte legi sau ţi-ai pus slugile să scrie legi strâmbe care să ne strângă în chingi. Ai distrus bărbăţia. Ai distrus feminitatea. Ai râs de noi. Râzi de noi de sute de ani. Ne priveşti de sus. Ne priveşti arogant. Pentru că tu eşti mare şi noi suntem mici. Ăsta e un adevăr. Tu eşti mare, incredibil de mare în timp ce noi suntem doar mici. Aşa a vrut Dumnezeu. Poate că şi-a râs Dumnezeu de noi. Ne-a lăsat să fim mici, dintr-o toană de-a lui, din uitare, din joacă. Ce-i pasă lui? Tu, în aroganţa ta ne-ai siluit preoţii, i-ai împins să-şi încalce legământul. Ai stricat poporul îmbrâncindu-l în hăhăleală, în neordine, în mizerie şi ură faţă de tot ceea ce nu e mizerie.

Ne-ai batjocorit pe îndelete fără să te grăbeşti. Ne-ai lăsat să credem că vom fi liberi dar de fapt ţi-ai pregătit odraslele să ne ducă iar în robie. Te-ai înfiinţat pretutindeni în viaţa noastră, eşti și ai fost întotdeauna în istorie în oglinzi, în guvern, în parlament, în poliţie, în biserică, în apa pâraielor, în păduri, la discotecă, în cafenea, la televizie, în scrieri şi legi, în documentele furate, în actele de stare civilă, în şcoli şi facultăţi, în faptele comerciale, în fabrici şi rafinării, în port, pe plajă, la nunţi şi înmormântări. Dacă stai să te gândeşti, suntem prea mici să-ţi ţinem piept.

Poeţii noştri s-au îmbătat cu apă chioară. Nu poţi lupta cu metafore. Scriitorii noştri au plătit din greu, cu viaţa, curajul de a ţi se împotrivi. Ucizi tot ce se ridică împotriva ta. Moartea e e cuvântul de ordine pentru tine, nu e de joacă. Ne-ai adus conducători neînsufleţiţi care nu iubesc ţara, poporul, odoarele noastre sfinte. Ne-ai adus plictisul, comoditatea, laşitatea.

De sute de ani te-ai vânzolit pe altarul nostru crezând că suntem morţi, nemişcători, plăpânzi. I-ai făcut pe ai noştri să îi urască pe-ai noştri. I-ai făcut pe ai noştri să-i ucidă pe ai noştri. În măreţia ta trufaşă şi ucigătoare ai întinat dragostea a lor noştri de ai noştri. I-ai făcut să se alunge unii pe alţii. I-ai făcut să se înjure unii pe alţii. I-ai făcut să se scuipe unii pe alţii. I-ai făcut să-şi poarte sâmbetele. Ne-ai secătuit. Ne-ai furat tot ce se poate fura unui popor. Dar ai făcut o greşeală. O fac toţi cei care se cred, în măreţia lor arogantă şi ucigătoare, fără de moarte, fără de sfârşit.

Ai fost orbit de ura împotriva noastră. Orb fiind nu ai văzut îndârjirea inimei noastre. Orb fiind nu ai văzut durerea poporului. Orb fiind nu ai văzut lucrarea celor neștiuți. Orb fiind nu ai văzut creşterea de sine a lor. Şi, orb fiind, nu vei înţelege niciodată felul în care cei neștiuți îşi vor îndeplini misiunea. Nu ai văzut cum valurile noastre ancestrale spală mizeria din sufletul poporului. Nu ai văzut acele mici sclipiri ale mării noastre de fundament care închideau întunericul tău în răsuflări de sens magic.

Nu ai văzut că dincolo de metaforele poeţilor, în adânc, se nasc luptătorii neștiuți, curioase şi periculoase alcătuiri ale sensului unui popor, oricare ar fi acel popor, din oricare timpuri. Ai crezut, în orbirea ta, că suntem laşi, tâmpiţi, zbenguitori, uşor de momit, uşor de prostit. Ai fost orbit de tipsia pe care îi perpeleai pe cei înslujiţi ţie din varii motive, trădători de ţară, tâmpiţi sadea, curve între curve. Numele odraslelor tale sunt în văluririle magice şi toate odraslele tale vor sfârși în uitare. Numele slugilor tale sunt cunoscute şi într-o mie de ani vor fi sfârşite în pustie.

Nu vei afla niciodată numele celor neștiuți. Nu vei afla niciodată unde viețuiesc aceștia pentru că ei se află ascunși în inima noastră. Nu vei afla niciodată unde sunt armatele noastre adevărate. Nu vei afla niciodată cum arată luptătorii ei. Nu vei afla niciodată unde sunt, în ce scop, felul în care acţionează. Nimeni nu-ţi va spune pentru că cei plătiţi să trădeze vor fi uitați încă înainte de a fi plătiţi de tine.

Nu vei şti în ce fel ne vom elibera. Nu vei simţi luptătorii din inima noastră în nici un fel. Nu vei fi atacat în somn. Nu vei fi atacat în stradă. Armatele noastre neștiute nu vor da piept cu armatele tale. Armatele tale, în schimb, se vor dezarma ele singure smintindu-se pe nepusă masă, așa, dintr-odată, de neînțeles.

Suntem pretutindeni. Am luat forma trădătorilor, învăţând noi înşine ce este trădarea pentru a ne putea elibera de tine. Suntem o armată de neînchipuit, silenţioasă, ordonată, o armată  vălurită și văluritoare. Nu ne poţi ucide fiind. Nu ne poţi distruge pentru că nu suntem în timp ce suntem.

Noi am construit informatorii, turnătorii şi delatorii care vor veni la tine să trădeze, să te informeze, să mintă cum ştiu ei mai bine. Noi construim o altă realitate în care te vei trezi fără să gândeşti. Nu venim cu tancuri. Nu venim cu mitraliere. Nu venim cu bombe. Nu avem nevoie de sateliți. Nu ascultăm telefoanele slugilor tale şi nu le băgăm în pat femei uşoare, copii sau bărbaţi în travesti. Nu avem nevoie de tehnologii pentru că noi controlăm topologiile discrete ale spaţiului vălurit în chip magic, fiind răsuflarea mării noastre de fundament.

Noi manipulăm slugile tale, odraslele tale, oamenii tăi de încredere care deja te-au trădat înslugoindu-se altora. În orbirea ta imperială nu ţi-ai dat seama de prezenţa noastră vălurită și văluritoare. Generalii tăi îţi vor spune că suntem o mână de luptători idealişti. Ce eroare gravă, foarte gravă!

Şefii serviciilor tale secrete ne vor inventa ca să-şi justifice posturile şi lefurile grase. Ce eroare periculoasă, foarte periculoasă! Spionii tăi vor crede că ne-au dibuit şi vor alerga la tine să-ţi spună poveşti pasionante cu agenţi secreţi, cu femei-cântăreţe prin baruri, şi ele spionii tăi, cu savanţi care îşi vând ţara, cu scriitori care devin agenţi de influenţă şi cu politicieni care îţi fac temenele pentru a se menţine la putere şi a jefui poporul întreg. Ce eroare cumplită!

Luptătorii noștri sunt fiinţe fabuloase, invizibile, ei sunt frontul, ei construiesc frontul, ei sunt înfrângerea şi victoria. Căci ideile noastre sunt tot ceea e în corpul tău, ele sunt destinul tău, nu ai scăpare. Tu vei striga după gărzi dar gărzile tale nu vor vedea, nu vor auzi. Tu vei telefona după generalii tăi dar noi vom fi deja în corpul tău. Tu vei chema serviciile secrete dar noi suntem deja serviciile tale secrete. Noi nu înconjurăm armatele străine noi devenim, noi înşine, acele armate. Reţelele tale de spioni sunt deja virusate, le vedem, le ştim, acum ne transformăm încet, fără să ne grăbim, în proprii tăi spioni. Noi vom fi partidele care au fost ani de zile slugile tale. Noi suntem acum trădătorii care te serveau pentru că am pătruns deja în corpul trădătorilor.

Ai fost orb tot timpul. Nu ai înţeles că vrând să distrugi un popor prin război tradiţional vei stârni un alt război pe care nu-l vei putea duce la bun sfârşit. Eroii tăi acoperiţi de glorie în războaiele clasice sunt deja amintiri îngălbenite. Credeai că ne vei ţine arestuiţi dar deja eşti prins în ambuscadă.

Noi venim pe negândite. Noi nu vrem medalii. Noi nu vrem măriri. Noi nu vrem premii. Noi nu ţinem reviste de front. Noi nu facem parade militare. Noi nu avem morminte. Noi nu avem cimitire pentru sărbători cu fast. Noi nu suntem numiţi. Noi nu suntem cunoscuţi. Nu ne cunoaşte nimeni. Noi nu tânjim după glorie. Și nu ne poţi ucide pentru că nu ai cum să ucizi ceea ce nu există.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: