Expozitie Caravaggio & Bernini

Kunsthistorisches Museum,din Viena, le oferă iubitorilor barocului un autentic regal.  Până pe 19 ianuarie 2020, expoziţia Caravaggio&Bernini, reunind aproximativ 70 de opere cu împrumut, alături de colecţia permanentă, revelează universul emoţiei transfigurate, sub mâna celor doi artişti care au bulversat istoria artei.

Cele opt teme ale expoziţiei sunt Meraviglia & stupore; Orrore & Terrribilità; Amore; Visione; Passione & Compassione; Vivacità; Moto & Azione; Scherzo. Complementar operelor lui Michelangelo Merisi da Caravaggio şi ale lui Gian Lorenzo Bernini, spre a ilustra profunda lor influenţă şi a consolida dialogul persuasiv dintre pictură şi sculptură, numeroase pânze ale unor iluştri contemporani s-au aşezat în şarmantă coabitare în cele câteva săli timid luminate de la primul etaj al muzeului vienez. Annibale Carracci, Carlo Saraceni, Guercino, Giuliano Finelli, precum şi Orazio Gentileschi şi celebra sa fiică, Artemisia, sunt câteva referinţe ce croiesc un impresionant fir narativ.

Expunerea generoasă (neprecaută?) şi neaşteptata absenţă a interdicţiei fotografierii sporesc entuziasmul descoperirii unor opere ce au definit splendoarea barocă, începând chiar cu bustul Medusei lui Bernini (c.1638-1648), care întâmpină vizitatorii ce îl pot contempla de la doar câţiva centimetri. Sculptura concentrează frica monstrului în faţa iminenţei morţii – gura deschisă, fruntea încruntată paroxistic şi privirea sublimată în disperare umană. Profilul atins de nobleţe pare să îndemne, însă, la compasiune, iar rafinamentul redării încolăcirii şerpilor asigură o tuşă sumbră încărcată de atracţie estetică. În apropierea bustului, pânza David cu capul lui Goliat (c. 1607), parte din colecţia permanentă a Kunsthistorisches Museum, surprinde momentul triumfului unui David adolescent, cel care îi serveşte lui Caravaggio drept model fiind, foarte posibil, servitorul său, Cecco. Anunţat printr-o subtilă efigie – umbra sabiei proiectată pe gâtul lui David –,  sfârşitul brutal al lui Goliat rămâne imprimat pe chipul descris în cheie naturalistă tipică. Amortizată de graţia lui Cecco, învăluită într-un armonios chiaroscuro, posibila repulsie produsă de apariţia înspăimântătoare face loc uimirii, în faţa dinamicii în care fiecare dintre cele două personaje îşi afirmă dominaţia.

Se presupune că Cecco îi pozează artistului şi în renumitul Sfântul Ioan Botezătorul – Tânăr cu un berbec (1602). Bizara pânză înfăţişând un adolescent cu o privire lubrică, într-o poziţie sfidător de dezinvoltă şi de o nuditate copleşitoare, a fost împrumutată, cu ocazia organizării expoziţiei de la Viena, de la Musei Capitolini. Berbecul pe care braţul băiatului îl cuprinde, cu un aer ostentativ, aparţine unui peisaj bucolic cel puţin aparent lipsit de substanţă mistică. Este posibil, însă, ca el să îl înlocuiască pe Mielul lui Dumnezeu, fiind o aluzie la sacrificiul lui Isaac şi la Patimile lui Hristos. Şi tulburătorul Narcis (1597–1599) a călătorit de la Roma pentru a întregi galeria ce explorează universul lui Caravaggio. Senzualitatea melancolică a tânărului condamnat la solitudine se lasă îmblânzită de farmecul sartorial al modelului şi de misterul delicios transmis de austeritatea cadrului, iar genunchiul dezgolit imprimă echilibrul ce pare să reducă autoritatea chipului dizgraţios al reflexiei. La doar 19 ani, Bernini redă, cu desăvârşire, martiriul Sfântului Sebastian, surprins în momentul extatic al sfârşitului fizic. Legat de trunchiul unui copac, sfântul se supune morţii cu doar aparentă resemnare – dacă trupul se abandonează pentru totdeauna, chipul de o eterică frumuseţe exprimă însuşi sacrificiul christic. Deja străin de deşertăciune, martirul pare să-şi întâmpine, cu nesfârşită dragoste, Creatorul. Geniul polimorf al lui Bernini se dezvăluie şi în remarcabilul autoportret (c. 1638-40) adus de la Galeria Uffizi. Artistul care a schimbat înfăţişarea Romei îşi contemplă spectatorii, exilat în mister, buzele întredeschise aşteptând, poate, rostirea unei întrebări. Tensiune narativă, pasiune, angoasă, repulsie, suferinţă, compasiune şi extaz mistic se însoţesc în dialectica dintre Caravaggio si Bernini, alături de artişti afini, într-o expoziţie care a primit, deja, numeroşi vizitatori şi care, în primăvara anului viitor, va fi găzduită de Rijksmuseum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: