Premiera,la Opera Romana,in 22 Decembrie,LILIACUL-Muzica de Johann Strauss-fiul

Liliacul


Operetă în trei acte. Muzica de Johann Strauss-fiul. Libretul de Karl Haffner şi Richard Genée, după nuvela „Le Reveillon” de Henri Melhac şi Ludovic Halévy
Premiera a avut loc la 5 aprilie 1874 la Teatrul Naţional din Viena.


Acţiunea se petrece în anul 1870, în noaptea de revelion, în capitala unui district austriac, în casa rentierului Eisenstein.

ACTUL I.
În salonul elegant al soţilor Gabriel (tenor) şi Rosalinda (soprană) Eisenstein e linişte. Doar Adela (soprană), nostima subretă de curând angajată, deretică prin casă fără să ia în seama, la început, pasionata serenadă ce se aude afară. Sună poştaşul care-i aduce de la sora ei, Ida, o scrisoare însoţită de o invitaţie la marele bal pe care îl dă prinţul Orlofsky chiar în seara aceea. Dar cum să facă să poată pleca la bal? O rochie va putea ea „împrumuta” din garderoba stăpânei… dar învoirea? A găsit: mătuşica ei este foarte bolnavă. Dar iată că vocea se aude din nou. Apare Rosalinda care-l recunoaşte imediat pe vechiul ei adorator, Alfred (tenor). Acesta pătrunde în cameră şi nu pleacă până ce Rosalinda nu-i promite că-l va primi din nou, după ce soţul ei va pleca la închisoare.

Eisenstein intră furios certându-se cu avocatul Blind (tenor): a pierdut recursul, fiind condamnat la 8 zile de arest pentru lovirea premeditată a unui agent de poliţie şi trebuie să se prezinte imediat la închisoare. Din ce în ce mai nervos îl dă afară pe avocat şi o trimite pe soţia sa să-i aducă o sticlă cu vin. Doctorul Falke (bariton), care venise cu câteva minute mai devreme, profită de lipsa Rosalindei pentru a-i propune lui Gabriel o seară de bal la tânărul, bogatul şi prea-plictisitul prinţ Orlofsky (mezzo-soprană). S-a gândit la Eisenstein, pentru că numai el are idei năstruşnice care să înveselească societatea, cum de pildă a fost acum trei ani, când l-a lăsat pe el, dr. Falke, beat şi adormit în costum de liliac în parcul oraşului. Şi apoi la balul prinţului vor fi atâtea femei frumoase! Şi ceasornicul lui cu „magnet” care a ademenit atâtea femei, ar putea intra în acţiune, încercându-şi forţa lui de atracţie. Vor fi prezenţi şi şoriceii (fetele din balet). La toate aceste tentaţii, Eisenstein nu poate rezista: promite că va merge la bal, după care, a doua zi de dimineaţă, la ora 6:00, se va prezenta la închisoare. Desigur, Rosalinda ni va şti nimic despre bal, fiind convinsă că el va merge la arest. Îmbrăcat în frac, cu ghete de lac şi parfumat, Eisenstein se desparte de soţia sa, promiţându-i că va fi numai cu gândul la ea. În clipa aceasta, fiecare din cei de faţă se gândea la altceva: Gabriel la „şoricei”, Rosalinda la Alfred, căruia i-a promis că-l va primi în casă, iar Adela, la rochia stăpânei şi la „mătuşica bolnăvioară”. Eisenstein pleacă, Adela obţine învoirea dorită.

În timp ce Rosalinda încuie toate uşile, având totuşi o umbră de remuşcare, Alfred sare peste balcon, intră în casă şi se face comod, îmbrăcând halatul lui Gabriel şi declarând că nu va pleca de aici „până mâine dimineaţă”. Destupă o sticlă de vin şi se aşează la masă ca şi când ar fi stăpânul casei.

Deodată se aude clopoţelul de la intrare. Surprinsă, Rosalinda este nevoită să deschidă. În uşă apare Frank(bariton), directorul închisorii, care a venit să-l conducă personal pe Eisenstein la arest şi trebuie să-l ridice acum, pentru că el este foarte grăbit să meargă la un bal, fiind invitat de onoare.

Luându-l pe Alfred drept Eisenstein, îl invită politicos să-l urmeze. Alfred protestează, dar la cererea Rosalindei, pentru a-i salva reputaţia, el consimte să meargă la închisoare. Simulând durerea despărţirii, Rosalinda acceptă sărutările şi îmbrăţişările lui Alfred care, în halat, porneşte cu Frank spre închisoare.

Imediat după plecarea celor doi, Rosalinda primeşte o scrisoare de la doctorul Falke, prietenul lui Eisenstein, prin care acesta o informează asupra locului unde îşi va petrece soţul ei, prima noapte de arest. Alături de scrisoare, pentru a se convinge, găseşte şi o invitaţie la balul prinţului Orlofsky.

ACTUL II.
Prinţul Orlofsky, la douăzeci de ani neîmpliniţi este un om extrem de bogat. A cunoscut toate distracţiile posibile şi acum se plictiseşte de moarte; nu-l mai interesează nimic. Doctorul Falke l-a asigurat că în seara aceasta va râde copios de farsa pe care el a pus-o la cale.

Petrecerea este în toi, invitaţii beau şampanie, dansează şi cântă. Dar iată că personajele principale ale farsei încep să apară. Adela , îmbrăcată în rochia cea nouă a Rosalindei, intră în scenă, dă cu ochii de sora ei şi află cu surprindere că Ida (soprană) nu ştie nimic despre scrisoarea şi invitaţia la bal. Dar oricum, dacă tot a venit şi n-o cunoaşte nimeni, hotărăşte să rămână şi să se dea drept artistă. Se prezintă prinţului Orlofsky ca artistă, recomandându-se „Olga”. Apare şi marchizul Renard, care nu era altcineva decât Gabriel Eisenstein.

Prinţul îl invită la o partidă de… băutură. Şi astfel Eisenstein, pentru a nu-l supăra pe Orlofsky, bea pahar după pahar până ce se îmbată. Deodată, Eisenstein o vede pe Adela, dar doctorul Falke îl convinge că se înşală, persoana respectivă fiind domnişoara „Olga”. Adela se simte jignită de toate aceste grosolănii, iar invitaţii îl obligă pe Eisenstein să ceară scuze „artistei”. Prinţul Orlofsky se amuză. Se anunţă un alt invitat, contele Chagrin, care nu este altcineva decât Frank, directorul închisorii. Ultimul invitat şi personajul cel mai important al farsei este Rosalinda, care-şi face apariţia cu o mască pe faţă, pretinzând că este o contesă maghiară. Eisenstein nu o recunoaşte şi Falke a avut dreptate: drăguţul ei soţ nu este la închisoare.

Eisenstein începe să o curteze pe „contesa maghiară”, arătându-i ca irezistibil argument ceasul său cu magnet. Rosalinda se calmează, amânând pentru a doua zi socotelile cu soţul ei. Ea răspunde cascadei de complimente ale lui Gabriel, luându-i ceasul. Eisenstein antrenat de prinţul Orlofsky şi de doctor, povesteşte, spre hazul invitaţilor, cum l-a păcălit pe Falke în urmă cu trei ani, de i-a rămas acestuia porecla de „doctorul liliac” şi e chiar uimit că nu a fost în stare încă să se răzbune.

Balul continuă cu scenele de balet în care „şoriceii” sunt admiraţi cu insistenţă de Eisenstein şi de noul său prieten, Frank. Orologiul bate ora 6 dimineaţa, iar Frank şi Eisenstein se grăbesc să plece către închisoare, însă pe drumuri diferite. Balul se încheie, doctorul Falke anunţând că petrecerea va continua… la puşcărie, adică la „vesela puşcărie”, după cum spune ameţitul gardian Frosch(actor).

ACTUL III.
Arestatul din celula nr.12, Alfred, arestat în locul lui Eisenstein, nu este prea trist după o noapte de închisoare, cântând mereu. Apare Frank, directorul puşcăriei, căruia i se comunică cele petrecute. Nu termină dialogul cu gardianul că la uşă apar cele două fermecătoare surori, Adela şi Ida, căutându-l pe „contele Chagrin”. Adela îi mărturiseşte lui Frank adevărata ei identitate, acesta promiţându-i şi chiar oferindu-i un rol de operetă. În uşă apare Eisenstein, iar Frosch, la ordinul lui Frank ascunde fetele în celula 13.

Întâlnirea celor doi, adevăratul Eisenstein şi Frank, dă naştere la mărturisiri şi scene amuzante. Cel mai încurcat este Eisenstein, mai ales când apare avocatul Blind, care susţine că a venit la închisoare la solicitarea „arestatului Eisenstein”.

Acum realizează că altcineva a fost arestat în locul său, luat din compania soţiei sale Rosalinda, din propria casă. Îi vine ideea de a se prezenta el în locul avocatului, luându-i acestuia ochelarii şi roba.

Apar în scena Alfred şi Rosalina, pentru a discuta cu avocatul Blind, care de fapt este Eisenstein deghizat. După discuţii aprinse, Eisenstein cere să i se facă dovada că este Eisenstein şi numai atunci va intra la închisoare. Frosch îi cheamă pe toţi invitaţii prinţului Orlofsky, să depună mărturie pentru Eisenstein. În genunchi, smerit, Gabriel cere iertare Rosalindei, dându-şi seama că toată farsa a fost pusă la cale de „doctorul liliac”, care astfel s-a răzbunat pentru păcăleala de odinioară.

Totul se termină cu bine, ca în orice operetă: cei doi soţi se împacă, iar Adela are sprijinul prinţului pentru a deveni artistă…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: