Pina pe 27 octombrie-Expozitie temporara,la castelul Peles-Regele Carol I. Ctitorul României Moderne”

Muzeul Național Peleș vă invită să vizitați expoziția temporară  ,,Regele Carol I. Ctitorul României Moderne”,  deschisă în perioada 27 iulie –  27 octombrie  2019, în sălile de expoziție ale Castelului Peleș.

Lunga si prospera domnie de 48 de ani a Regelui Carol I, principe și rege de rigoare germană, a însemnat modernizarea și europenizarea României, care și-a obținut independența de stat și, ulterior, un loc binemeritat în concertul națiunilor europene.

Expoziția se dorește a fi un omagiu adus marelui ctitor al României moderne, de la a cărui naștere s-au împlinit în primăvara acestui an, la 20 aprilie, 180 de ani și evocă aspecte esențiale din viața și activitatea politică a fondatorului dinastiei regale, recreînd totodată  ambientul artistic în care a trăit suveranul.

Expoziția se vizitează de miercuri până duminică, după următorul program: Miercuri: 11:00 – 16:15 Joi – Duminică: 9:15 – 16:15. Intrarea este liberă.

„Vizita Principelui Carol I într-un sat din Carpați”

Expoziția se deschide sugestiv cu lucrarea „Vizita Principelui Carol I într-un sat din Carpați”, de Amedeo Preziosi, lucrare în care tânărul Domnitor este întâmpinat, sub un arc de triumf din flori, de un grup de românce în costume populare.
Perspectiva primei săli de expunere este susținută de portetul regelui, realizat în anul 1895 de pictorul francez Jean-Jules-Antoine Lecomte-du-Nouÿ, lucrare reprezentativă pentru portretistica de aparat din secolul al XIX-lea. Suveranul este înfățisat cu toate atributele reprezentative ale domniei: coroana de oțel, drapelele otomane capturate în timpul Războiului de Independență, silueta podului de la Cernavodă ș.a. Portetul a decorat odinioară biblioteca mare a regelui Carol I de la Palatul regal din București.

Prima sală a expoziției prezintă, prin mici module expoziționale, originile germane ale lui Carol I – castelul natal de la Sigmaringen, portrete ale părinților: între care, cel al tătălui său, principele Carl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, de Maximilian Schneit și al mamei sale, principesa Josefina de Baden, portet semnat de principesa Antonia de Portugalia, sunt expuse pentru prima oară. Tot în premieră este expus si portretul lui Carol I la vârsta de opt ani.
Între numeroasele obiecte personale ale principelui (ulterior regelui) Carol I se remarcă spectaculoasa trusă de voiaj pentru corespondență, realizată într-un atelier britanic. Modulul ilustrând viața tânărului suveran este ilustrat cu acuarele ale lui Amedeo Preziosi, care a realizat o cronică a călătoriilor în prin țară a lui Carol I. Extraordinar este și un exemplar din actul de căsătorie a Domnitorului cu tânăra prințesă Elisabeta de Wied, act original, purând semnăturile mirilor.
Modulul central al expoziției prezintă, alături de lucrările lui Carol Popp de Szathmari, ilustrând principalele momente ale Războiului de Independență, echipamentul militar al regelui (tunică de general de infanterie – mică ținută, epoleți, spade, săbii de paradă, șa cu șabracă și coburi), unele dintre piese aflându-se în patrimoniul Muzeului Național Militar.

Principala sală este dominată de vitrina centrală în care sunt expuse, alături de copia coroanei din oțel a regelui Carol I, cele mai pretigioase ordine primite de suveranul României. Numeroase acte oficiale, diplome, scrisori de felicitare și omagiale, adevărate opere de artă grafică și de orfevrerie, sunt expuse pentru prima dată, prin generozitatea Arhivelor Naționale ale României.
Un modul special este dedicat reconstituirii spațiului de lucru al regelui Carol I din sufrageria privată a apartementului regal de la etajul I al castelului Peleș, unde, pe birou, sunt expuse telefonul, mașina de scris, obiecte personale.
Ultima sală prezintă momentul dramatic al sfârșitului regelui Carol I, în plină desfășurare a războiului. Sunte prezentate publicului ceasul și sfeșnicul aflate pe noptiera regelui la stingerea sa din viață, la castelul Peleș, în 27 seprembrie 1914 (provenind dintr-o cloecție prticulară). Din Arhivele Naționale, provin numeroasele documente prezentate în premieră: testamentul regelui, codicilul la testament, actul de constatare a decesului, precum și procesul-verbal de sigilare a mormântului suveranului, de la catedrala episcopală din Curtea de Argeș.

CAROL I, CTITORUL ROMÂNIEI MODERNE

În anul 1866, când îi este propusă coroana României lui Carol, acesta se afla la Coburg, în calitate de căpitan în Regimentul I dragoni din gardă. Avea reputaţia unui ofiţer distins şi era considerat un exemplu de virtute atât în viaţa personală, cât şi în cea publică. Carol I s-a născut la 20 aprilie 1839, la Sigmaringen, fiind al doilea fiu al prinţului Carol-Anton de Hohenzollern şi al Josephinei, fiica Marelui Duce de Baden. Din anul 1857 a urmat Şcoala de Artilerie şi Geniu din Berlin, participând şi la audierea unor cursuri de literatură franceză şi istorie a artei la Universitatea din Bonn (1863), sub îndrumarea esteticianului Anton Springer. Cunoaşte o ascensiune militară rapidă: este înaintat la gradul de sublocotenent în 1857 şi la cel de căpitan în 1866.
În anul 1864 a participat ca voluntar în armata Prusiei, la Războiul împotriva Danemarcei, experienţă memorabilă, pe care avea s-o repete în  timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) şi a Războiului balcanic (1912-1913).La 10 mai 1866, Carol I a sosit incognito la Bucureşti, la solicitarea guvernului României; în urma plebiscitului din 2-8 aprilie şi cu consimţământul Parlamentului a depus jurământ ca Domnitor al României. La 1 iulie 1866 a fost promulgată noua Constituţie a României, care a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1923. În anul 1869, s-a căsătorit cu  prinţesa Elisabeta de Wied.

În perioada anilor 1869-1876, Carol a acordat o atenţie specială înzestrării armatei române cu mijloace de luptă corespunzătoare, generalizând totodată pregătirea genistică a trupelor române pentru a respinge o invazie otomană.

Apărând interesele României, a tratat cu fermitate şi demnitate cu ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea şi cu miniştrii acestuia problemele cooperării militare şi politice dintre cele două state. Domnitorul Carol nu a acceptat ca armata română să participe la Războiul antiotoman sub comandă rusească. În timpul desfăşurării Războiului pentru Independenţă a avut comanda armatei de Vest (38.000 militari români şi 52.000 militari ruşi) şi a coordonat operaţiile de încercuire şi nimicire a trupelor comandate de Osman Paşa la Plevna. S-a pronunţat pentru păstrarea integrităţii şi apărarea Independenţei, cu prilejul desfăşurării preliminariilor Congresului de Pace de la Berlin, din vara lui 1878.

La 14 martie 1881, Parlamentul îl proclamă în unanimitate pe Carol I, ca rege al României. Festivităţile de încoronare au avut loc la 10 mai 1881. În Raportul Consiliului de Miniştri se sublinia: ,,România, constituită în Regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este în acord cu poziţiunea ce a dobândit ca stat independent”. Încoronarea lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, s-a desfăşurat la Bucureşti. Coroana purtată cu acest prilej de Carol I a fost turnată din oţelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna, în noiembrie 1877. Coroana de oţel avea o adâncă semnificaţie, anume aceea de  a ratifica dreptul României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianţe şi a hotărî ea însăşi politica”, aşa cum era evidenţiat într-un articol dintr-un cotidian austriac.

În octombrie 1883, Regele Carol I a favorizat încheierea tratatului politico-militar secret dintre România şi Austro-Ungaria, la care au aderat ulterior Germania şi Italia. Acest tratat constituia singura soluţie a momentului pentru a contracara o eventuală ofensivă a Rusiei împotriva României. Politica externă a ţării noastre la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, promovată de regele Carol I, a urmărit consolidarea independenţei şi apărarea integrităţii teritoriale. România a urmărit să rămână cât mai mult cu putinţă în afara unui conflict european, obiectivul lui Carol I fiind plasarea neutralităţii ţării sub protecţia Triplei Alianţe.

La Consiliul de Coroană desfăşurat la Castelul Peleş, la 3 august 1914, în prezenţa miniştrilor şi a şefilor principalelor partide politice, regele Carol I a acceptat, în conformitate cu interesele ţării, adoptarea de către România a unei poziţii de neutralitate armată, a expectativei armate. Câteva luni mai târziu, la 10 octombrie 1914, regele Carol I se stinge din viaţă la vârsta de 75 de ani, în reşedinţa sa preferată de la Sinaia.

Întreaga domnie a lui Carol I s-a caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică, regele cârmuind cu măsură şi modestie deasupra fracţiunilor şi partidelor politice. În timpul îndelungatei sale domnii, sunt puse bazele României moderne, sunt create principalele instituţii de stat, iar Capitala capătă o nouă înfăţişare, fiind numită ,,Micul Paris”. A fost un suveran serios şi protocolar, care nu a  avut favoriţi, fiind meticulos şi exact în tot ce făcea, căutând să impună şi colaboratorilor săi acelaşi stil. Totodată, era un militar desăvârşit şi un politician abil, cu vederi liberale. Anul acesta se împlinesc 180 de ani de la naşterea primului rege al României, căruia îi este dedicată expoziţia de faţă.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: