Carol al 2-lea si instaurarea dictaturii

Pe 31 martie 1938, Regele Carol II a dizolvat partidele politice, prin exercitarea puterilor excepţionale ce-i fuseseră acordate de Constituţia adoptată la 10 februarie, şi a înfiinţat Consiliul de Coroană.

La 10 februarie 1938 are loc lovitura de stat prin care Carol al II-lea l-a demis pe Octavian Goga de la preşedinţia Consiliului de miniştri şi a constituit un guvern în frunte cu patriarhul Miron Cristea.

Constituţia din 1923 a fost suspendată şi a fost elaborată o nouă lege fundamentală care a fost promulgată pe 27 februarie 1938 şi care îi conferea regelui largi prerogative executive şi legislative. În acest fel, monarhia îşi asigura o poziţie dominantă în sistemul politic al ţării, iar instituţiile statului erau subordonate lui Carol al II-lea.

Pe 31 martie 1938 a survenit lovitura decisivă aplicată de Carol formaţiunilor politice. Este publicat decretul-lege de dizolvare a asociaţiilor, grupărilor şi partidelor politice. 

La articolul I se preciza că: „toate asociaţiunile, grupările sau partidele actualmente în fiinţă şi care s-au constituit în vederea propagării ideilor politice sau realizării lor, sunt şi rămân dizolvate”. Decretul venea în întâmpinarea intenţiilor regimului. Prin desfiinţarea regimului partidelor politice, democraţia românească a fost pusă în faţa unui fapt împlinit. Regimul autoritar al regelui Carol al II-lea lua naştere. Consecinţa desfiinţării regimului pluripartidist a constat în apartiţia partidului unic, numit Frontul Renaşterii Naţionale, care a umplut „vidul de putere” creat în urma dispariţiei, dizolvării, partidelor politice.

Pe data de 1 aprilie, a apărut în ziarul Universul, expunerea de motive a guvernului referitoare la decretul de dizolvare a partidelor politice. Patriarhul României, Miron Cristea, Preşedinte al Consiliului de Miniştrii, în expunerea de motive a guvernului, motiva actul desfiinţării pluralismului politic, a democraţiei prin faptul că: „vechiul regim reprezentativ consta în recrutarea membrilor parlamentului prin scrutin pe listă şi calcul al sufragiilor întrunite de partide pe ţară şi de responsabilitatea guvernelor faţă de Adunările Legiuitoare. […] Acest regim a făcut necesară, odinioară, constituirea şi funcţionarea partidelor politice. Ele au existat în fapt şi în drept până astăzi. […] Constituţia de la 27 februarie a introdus alegerea membrilor Camerelor prin scrutin uninominal şi reprezentarea pe profesiuni, iar guvernul are responsabilitate numai faţă de Rege”.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: