Regele Carol al 2 lea,intre Pasiune si Datorie-artea a 2-a

, tânărului de Hohenzollern îi trebuia o soţie de rang înalt. Familia a ales-o pentru el pe Olga a Rusiei, fiica ţarului Nicolae al-II-lea, dar prinţul Carol nu a fost prea încântat. La aceea dată el era îndrăgostit de-o tânără româncă, Ella Filiti, prietena bună a surorii lui, Elisabeta. „Păsărica”, aşa cum o alinta viitorul rege, a fost prima lui iubire de la 20 de ani. „Păsărica te iubesc, te iubesc te iubesc…. aş avea puterea să-mi părăsesc familia, ne-am putea căsători şi tu ai putea deveni regina mea” (Paul Lambrino, Carol al-II-lea, 1988).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Pe la 1920, Alteţei i se prezintă altă „Păsărică”: Maria Martini, o frumoasă transilvăneancă, ce ar fi fost plătită să-l facă pe Carol să o uite pe „Zizi”. Aproape trei ani l-a consolat Maria până a rămas însărcinată şi a trebuit să iasă din scenă. Contra unei sume de bani, cu siguranţă.

Tatăl lui Carol, regele Ferdinand I, a acceptat însă cea de a doua căsătorie a fiului său risipitor cu prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei. Evenimentul s-a petrecut la Atena la 10 martie 1921. Apoi tinerii miri se vor instala la Bucureşti unde „Sitta” îi va naşte cel de-al doilea copil, Mihai, actualul şi ultimul rege al românilor. Tot Argetoianu menţiona următoarele:

„Prinţul Carol era un fenomen al naturii care a traumatizat-o profund pe soţia sa, prinţesa Elena…când o prindea îi ridica fusta-n cap şi-o supunea zi şi noapte în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor conjugale” (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, 1996).

O cunoscuse la Paris în 1913 însă familia nu a fost de acord cu această relație extra nobiliară și a exilat-o rapid pe malurile Senei. Lovit în orgoliul său masculin, în acelaşi an începe o nouă aventură cu Ioana Maria Valentina Lambrino, alias „Zizi” sau „Baby”. Se întâlnesc la o seară de bal şi se indrăgosteşte rapid de ea, astfel încât dezertează din armată şi fuge cu Zizi la Odessa, unde se vor căsători religios pe 31 august 1918. Este condamnat la închisoare, iar căsătoria anulată de către Curtea Supremă a României un an mai târziu.Regina Maria îl va convinge să se întoarcă şi să execute cele 75 de zile de detenţie la Mănăstirea Horaiţa din Bicaz şi să o uite pe „Zizi”. Regele și „Zizi” vor avea şi un copil împreună, Mircea Gregor Carol, care, împreună cu mama sa, vor fi îndepărtați din preajma lui Carol al II-lea, adică exilați la Paris.

Din cauza unor probleme de sănătate ale mamei și a nou-născutului, aceştia sunt trimişi în Grecia, însă gurile rele vorbeau că motivul pentru care a părăsit ţara prinţesa Elena era tratamentul pe care îl aplica soţul ei în pat. Tot acum începea și seria chefurilor şi a aventurilor proaspătului tătic.

Carol bântuia bordelurile din Capitală și era un cunoscut al cartierului Crucea de Piatră. Armand Călinescu, şeful Ministerului de Interne, afirma că: „regele culegea femei de pe stradă …şi că ieşea tot mai frecvent noaptea pe cheiul Dâmboviţei şi lua femei de cea mai joasă speţă” (A. Călinescu, Însemnări politice, 1990).

Multe dame de companie au avut nevoie de intervenţia medicilor după o partidă cu prinţul moştenitor. Pentru a soluţiona problema, Carol ar fi folosit o invenție spaniolă de pe timpul regelui Fernando al-VII-lea „El Deseado” (Doritul), care folosea o pernuţă rotundă cu o gaură în mijloc când întreţinea relaţii sexuale cu regina Maria Cristina. (ziarul El Mundo, 3 nov 2008)

Argetoianu confirmă cele de mai sus menţionând că: „Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o ședinţă mai scurtă sau mai lungă, îi dădea un bilet de 500 sau 1000 de lei. La ieşire, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu, şeful Prefecturii, care îi mai dădea 5000 de lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva”.

Este cunoscut faptul că a ajuns să fie un pacient al Spitalului Filantropica din Bucureşti pentru a fi tratat de o boală venerică.

Alătură-te conversației

1 comentariu

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: